Continui astăzi prezentarea cărților de care micul meu cititor se tot agață, la vederea lor. Sunt lecturi ușoare, nostime și distractive, dar pline de tâlc și de teme de gândire.
„Max și Moritz” este scrisă de Wilhelm Busch și este prima poveste ilustrată ce îi va aduce celebritatea. De remarcat este faptul că aceasta a fost scrisă în anul 1865. Wilhelm Busch este un clasic al umorului german și un pionier al comicului, alături de „Max und Moritz”. El a mai lăsat în urmă și alte povestiri cunoscute: „Cuvioasa Helene”, „Plici și pleosc”, „Hans cel șchiop„, „Piaza rea” și „Trilogia Knopp”.
Dar să revin la povestirea de astăzi. Năzdrăvăniile acestor doi puști pezevenchi sunt descrise în 7 capitole. Se pornește de la Prima șotie, iar până la ultima asistăm la șase povestiri care nu au cum să nu te pună pe gânduri.
Dar iată ce scrie în Cuvântul înainte:
Câte lucruri urâte, vai,
Îți este dat adesea să auzi și să citești
Despre copii răi ca aceștia
Max și Moritz pe nume
Care, în loc spre Bine să se îndrepte
Prin sfaturi înțelepte,
Adesea își băteau joc de ele și, pe ascuns,
Luau totul în râs.
Da, da, pentru o faptă rea
Fiecare pregătit era!
Oamenii să-i necăjească,
Animalele să chiniuască;
Le venea mult mai ușor
Și era mult mai plăcut
Să săvârșească vreun furt
De mere, pere sau prune,
Decât la biserică sau școală
Pe vreun scaun neclintiți
Să șadă înțepeniți.
Dar vai, vai și aoleu!
Cum sfârșesc acestea rău!
Lui Max și Moritz ce li s-a întâmplat
A fost lucru necurat.
Tocmai de-aceea m-am hotărât
De-am scris și-am desenat aici tot ce-au pățit.
Iar după această prezentare, nu ai cum să nu fii curios de șotiile și pățaniile acestor doi copii. Numai că acțiunile lor au finalități dezastroase. Astfel, în primul capitol ne este prezentat cum Văduva Bolte rămâne fără nici o pasăre în curte, Max și Moritz având grijă de aceasta.
Nu doresc a povesti șotiile pentru că aș răpi din farmecul poveștii, cel mai bine fiind să lecturați singuri. Luca a citit cartea de mai multe ori, iar un atú în acest sens este faptul că povestea este scrisă în versuri. Asta ca să nu mai pomenesc de ilustrațiile minunate de care este însoțit textul. Cartea are un format mic 170×170 și 84 de pagini.
Spuneam că noi am parcurs textul de mai multe ori și am exploatat puțin comicul situației, jucându-ne. Așa am căutat sinonime și antonime, pentru care s-a apelat și la Dicționarul de sinonime, dar și la Dicționarul de antonime, și am analizat niște substantive. Pentru aceasta am confecționat niște fișe pe care le atașez mai jos.
Fișă de lucru clasa a III Max și Moritz
Finalul este pe măsura actelor lor, poate prea dramatic, dar asta a fost alegerea autorului. Iată și încheierea cărții:
Când s-au auzit toate acestea în sat,
Nimeni nu s-a supărat.
– Văduva Bolte, blândă și duioasă
A spus: Vedeți! Mă gândeam eu c-așa o să iasă!”
– „Da,! Da! Da!„ a strigat maistrul Țăpeață,
„Răutatea nu este un scop în viață!”
-După care dom`profesor Lampă-Mică a adăugat:
„Și aceasta un exemplu bun a dat!”
-Bineînțeles!” și-a exprimat părerea brutarul de zaharicale,
„De ce este omul pofticios afară din cale!”
-Chiar și unchiul Fritz cel bun rostește:
„Asta se trage de la glumele lor proaste, firește!”
-Doar harnicul țăran a gândit, în fine:
„Și ce mă interesează pe mine!”
Pe scurt, prin întreaga suflare
A trecut un murmur de ușurare:
„Doamne ajută! Acum s-a terminat
Cu fărădelegile din sat!”
