Iaca, decembrie și-a făcut intrarea. Au trecut deja două zile, și chiar dacă anul acesta n-am mai putut să pornesc calendarul de advent cu copiii mei, am bucuria să-l trăiesc alături de alți prichindei. Am scos din bibliotecă cartea cu cele 24 de povești în așteptarea Crăciunului, ca pe o cutie cu surprize, și am acoperit primele două ușițe cu lecturi numai bune de încălzit sufletele mici.
Pe 1 decembrie am citit „Cei 12 din Poștalion”, o poveste ce pornește din lumea lui Hans Christian Andersen. Cele douăsprezece luni ale anului vin pe rând, elegante și distincte, prezentându-se ca într-o horă a anotimpurilor – o întâlnire fermecată, în care, dacă închizi ochii, ai impresia că le vezi chiar în fața ta.
Astăzi, a fost rândul poveștii „Crăciun în fiecare zi”, după William D. Howells. O fetiță își dorește cu ardoare să fie Crăciun mereu, în fiecare dimineață, până când dorința i se întoarce pe dos și, încet-încet, visul se transformă într-un mic haos festiv. Copiii au râs, s-au mirat, au întrebat… și cred că au înțeles, fără să le spun eu, că magia sărbătorii vine tocmai din faptul că nu e „în fiecare zi”.
Pe lângă lecturi, ne-am scufundat în tot felul de activități potrivite anotimpului: crafturi, meștereli, ornamente strălucitoare, numai bune de agățat în brad.
Ziua 1
Pe un canvas alb, simplu ca o zi de iarnă, au desenat un pom de iarnă din sclipici, lucios ca o noapte cu stele. Lângă el, o familie adorabilă… dar nu una obișnuită: niște omuleți de zăpadă, fiecare cu personalitatea lui. Rezultatul? Absolut spectaculos.
Ziua 2
Am cusut două ornamente, folosind un fir lucios și o structură subțire din sârmă, suficient de rigidă cât să le țină forma. Am adăugat mărgelușe în vârf, ca niște picături de lumină. Au ieșit atât de frumoase, că le-am pus imediat deoparte pentru brad.
Am făcut și experimente – slime în două variante, ambele surprinzător de reușite datorită glicerinei boraxate (altfel… nu vreau să-mi imaginez ce amestec ar fi ieșit!). Copiii au fost încântați că texturile diferă, că slime-ul se întinde, pocnește, lucește… un mic laborator chimic în mijlocul sărbătorilor. De asemenea, am reușit să dăm viața unor plante subacvatice, experimentul având un rezultat foarte plăcut ochiului pentru că ce-i mai interesant decât să poți urmări ceva crescând sub ochii tăi?
Și, printre toate acestea, n-am abandonat nici povestea mare pe care o aveam deja în curs de lectură. Îmi place teribil dinamica asta: povești multe, personaje diferite, lumi variate, toate trecând prin mintea copiilor ca niște trenuri care nu se opresc niciodată în aceeași gară.
Și ce să zic?
Simt că toată luna asta o să o parcurg cu aceeași bucurie, cu aceeași veselia de copil și cu aceeași mirare care nu mă părăsește niciodată în decembrie. Spiritul Crăciunului… e imposibil să nu te atingă. Deja plutește în aer, între două colinde pe care le repetăm – uneori cântate, alteori ciupite pe pian – într-o veselie absolut molipsitoare.
O nebunie frumoasă.
Exact cum trebuie să fie decembrie.
