Multe dintre poveștile care ajung în fața mea, e drept că după ce le caut destul de mult, mai devreme sau mai târziu ajung să fie ascultate și de copii. Nu doar ascultate ci pe marginea lor există un întreg proces de înțelegere, analiză la care adaug și o meștereală. E soluția care a dat cele mai multe roade, copiii vibrând la aceste activități integrate povestea căpătând profunzime privită fiind din atâtea perspective.
Nici Micul lup de hârtie nu s-a abătut de la această abordare, de câteva luni de zile de când o tot citesc încercând a realiza niște activități care să se lege unele de altele, să se completeze, dar mai ales să fie plăcute de copii și înțelese.
Dar care este povestea: desenat de o fetiță care a plecat la școală, micul lup de hârtie este foarte plictisit de pe frigiderul ei acolo unde a fost agățat. Se hotărăște să iasă la plimbare și se aventurează afară.
Pe măsură ce vârtejul de mașini începe să-l panicheze, el reușește să ajungă în parcul din cartier.
Acolo, diversele lui întâlniri îl fac să conștientizeze valoarea prieteniei și legătura pe care o are cu fetița.
Această poveste pentru copii este foarte frumoasă și destul de neașteptată. Într-adevăr, atunci când lupul apare într-o poveste destinată copiilor, el este reprezentat în general sub formă de personaj negativ, un ticălos.
Nu este deloc cazul cu acest lup desenat de o fetiță pe o bucată de hârtie el având parte de o aventură grozavă.
În acest caz nu este deloc vorba de o poveste clasică cu lupul, întrucât aici se pune accent pe singurătate, atenție față de ceilalți și prietenie. Lupul este reprezentat aici și ca un prieten imaginar. O lume pe care copiii o cunosc bine.
Textul este foarte drăguț, puțin poetic și ne poartă în această mare aventură pe care o va trăi Micul Lup de hârtie. Descoperim lumea cu el, cel care nu a stiut nimic până acum. Este o atmosferă cu adevărat moale și caldă.
Există un suflu de fantezie, un strop de magie în această carte care ne poartă într-o plimbare inițiatică. Ilustrațiile par puțin decolorate și din ele emană o mare moliciune. Călătoria micului lup ne face să ne gândim la singurătate, la valoarea prieteniei și la dificultatea de a crește, între aprehensiuni și dorința de a descoperi lumea. Un concentrat de vise și poezie care reflectă frumos spiritul copilăriei.
Atât de tare mi-a plăcut această poveste că am vrut să văd dacă pot și eu desena un lup precum cel desenat de fetiță iar ce mi-a ieșit m-a mirat mult. Poate prea mult având în vedere că mereu am auzit că nu știu/pot să desenez.
După ce povestea a fost ascultată de toată lumea fiind condimentată cu toate secvențele necesare unei asemenea activități (despărțit în silabe, exprimarea de sentimente proprii legate de o anumită situație, explicarea și înțelegerea (sper) a unor cuvinte noi, identificarea literelor de la începutul cuvintelor etc) am trecut la o activitate practică, acolo unde copilașii au avut de meșterit o căsuță și curtea din fața ei, acolo unde au plantat iarbă. Au fost multe etape de parcurs de la colorat casa, la meșterit gardul, montat și decupat, plantat și udat. Am făcut un model însă am rugat copiii să coloreze așa cum doresc și chiar să adauge elementele pe care le cred necesare pe lângă casă.
Iar ei chiar au ținut cont de acest lucru, spre bucuria mea, realizând niște minunății de căsuțe. Îmi doresc tare mult ca iarba să germineze pentru ca la viitoarea întâlnire să vedem un adevărat gazon în fața casei.
Pentru gard am folosit spatule de lemn natur, copiii alegând dacă să le coloreze ori nu. Pentru grădinița din fața casei am folosit niște cutiuțe din carton în care am pus staniol (pentru a nu se distruge cutiuța atunci când pământul va fi udat). Pentru indicatorul din fața casei au fost necesare tot spatule din lemn și niște figurine (fluturi, albine) precum și un autocolant alb pe care fiecare și-a scris numele.
Singuri veți vedea că nu am intervenit pentru a avea lucruri ca de pe revistă, diferența fiind evidentă între cum au lucrat copiii de 4 ani și cum au lucrat cei de 8 ani însă eu sunt foarte fericită că și cei mici au parcurs toate etapele, aproape singuri, colorând, decupând, lipind, asamblând așa scopul meu fiind atins.
Am mai avut pregătit un material cu un lup însă nu a mai fost timp. Nu știu cum zboară atât de repede.
Săptămâna viitoare vorbim despre insecte. Nu lipsiți că nu știți ce ratați!