Fiecare zi petrecută alături de acești copii de trei anișori reprezintă o veșnică mirare. Nu realizezi ce potențial au și ce responsabilitate ai tu, adult fiind, în timpul pe care-l petreci în compania lor. Un timp petrecut cu folos nu doar pentru a-i supraveghea pentru a nu se lovi.
Poți vorbi cu ei despre orice atâta vreme cât subiectele sunt îmbrăcate în haine adecvate iar acest moment este foarte important pentru că se începe construcția unui postament pe care se va clădi întreg eșafodajul. Ori nu-i puțin lucru să știi că în această rețea de factori determinați te afli și tu, cu contribuția ta, una menită a alcătui ceva trainic.
În ceea ce mă privește, alături de acești copii am continuat să descoperim tainele poveștii în care personajul principal este Arlo. Și chiar dacă tema săptămânii este legată de simțuri, am avut despre ce să vorbim.
Pentru că mi-a venit ideea mai târziu, descoperind cartea cu o seară înainte de a veni la întâlnirea cu copiii, am meșterit macheta cu Arlo, una care să-mi permită să schimb ochelarii, dar și să provoc prichindeii la o meștereală.
Am reluat cartea, am vorbit iar pe marginea ei pentru a vedea ce anume au reținut copiii după prima întâlnire, am explicat cuvintele care s-au cerut a fi aprofundate și am urmărit mesajele pe care le-au transmis cei mici fără a le verbaliza neapărat.
Meștereala am lăsat-o pentru mai târziu pentru că aveam ceva pregătit și anume noțiuni legate de gust. Limba a fost personajul principal, am analizat-o și am văzut de ce provocări are parte. E ușor să poți tu singură identifica atâtea gusturi? Nu, trebuie că e tare pricepută!
Gusturile au răspuns prezent! atunci când au fost strigate și pentru a le înțelege mai bine am văzut unde sunt ele localizate pe limbă. Că a fost dulce ori sărat, amar ori acru, pe fiecare le-am gustat pentru ca la final decizia să fie unanimă: cel mai îndrăgit este dulcele!
Aveați impresia că ar fi putut ieși altcineva câștigător?
Nici o șansă!
Am avut o ofertă destul de bogată, spun eu: miere de albine, sirop de arțar, dulceață de vișine, dulceață de cireșe amare, covrigei sărați, feliuțe de lămâie și grepfruit spun eu că a fost suficient pentru acești copilași de trei anișori.
Și de această dată am avut un moment din domeniul psihomotric, atunci când folosind o minge am exersat mișcări de rostogolire, mers în patru labe precum cățelul, ori aruncări de la unul la altul folosind o minge.
Mr. Potato a intrat în scenă mai apoi, și nu singur ci alături de prietenii lui, Morcovina și Porumbul, copiii având posibilitatea să asambleze corect aceste figurine. Mă leagă amintiri foarte plăcute de acest joc, unul pe care l-am cumpărat dintr-un aeroport lui Luca, cel care atunci nu avea decât un an și jumătate, dar n-am putut uita bucuria cu care l-a primit și folosit. Iar de atunci l-am folosit și eu ori de câte ori a fost necesar.
La finalul întâlnirii, am meșterit.
Întrebați ce?
Niște ochelari, ce altceva?!
Am pregătit pentru fiecare copil o pereche de ochelari pe care să o orneze cum dorește. Și nu au fost două modele la fel.
Mâine continuăm joaca și învățarea. Ce bucurie!
