Dacă de aproape șase luni nu am mai putut ieși la plimbare trebuie că primăvară a fost capabilă să mă scoată din această sincopă. Știu că explozia plantelor și vremea caldă poate face asta, eu căutând a trage de mine cât de tare pot.
Am ieșit sâmbătă, la Nada Florilor de care mi-era atât de dor.

Nada Florilor este umărul de care mă sprijin de ani buni iar eu știu că nu pleacă de acolo și mă așteaptă atât cât e nevoie. Unde mai pui că mă înțelege cu adevărat.

Am ieșit duminică atunci când Cetatea Neamțului mi-a reamintit întâmplări petrecute la poalele ei, poveștile reîmprospătând amintirile nu neapărat extrem de frumoase cât pline de emoții pe care nu am cum le uita.

Și astăzi am urmat tiparul cu toate că greu tare. Mărturisesc mai jos.

Azi au fost 28 de grade, acum când scriu aceste rânduri fiind 22. Pentru mine asta înseamnă vară iar vara eu renasc. Cel puțin până acum așa a fost. O fi diferit de acum încolo?