Școlărel de clasa a V-a – Meștereli cu sufletul deschis

Daaa! Am terminat totul! Și salata boeuf și drobul, borșul, coptura dar și ouăle colorate. Și totuși ceva rămăsese neterminat. Știam ce, pentru că a trebuit să-mi pregătesc materialele necesare dar am dorit să pot lucra în tihnă și fără frica de a nu fi terminate restul treburilor sărbătorii Pascale.
De multă vreme aveam în cap încă o partidă de pirogravat, alături de Luca, vedeta meșterelii fiind oul, cum altfel, dar îmi trebuia un suport pe care să-l încorporez pentru a-i da și o altă utilitate. Așa, pericolul de a fi aruncat într-un sertar ori chiar mai rău, la gunoi, find eliminat. Cel puțin așa suna gândul meu.
Știam că la un moment dat o să apară ceva pentru că nu de puține ori am pățit la fel. Am învățat că sunt situații în care graba nu duce la nimic bun și că așteptarea îți poate oferi variante mult mai bune.
Așa a fost și de data asta.
În căutarea unui cadou pentru Luca, de Iepuraș, am găsit și niște ornamente din lemn, pe care să poți agață cheile. Știu că de astea are nevoie cam toată lumea și nu prisosește în nici o casă, așadar nu am mai zăbovit și le-am achiziționat. La Pepco le-am găsit.

Acestor ornamente le-am adăugat câte un ouț pirogravat iar ce-a ieșit m-a făcut foarte bucuroasă.
Am apucat să-l trag și pe Luca alături de mine, e drept că nu pentru foarte mult timp, dar a pirogravat și el unul dintre ouțele de lemn. Pirogravura este o îndeletnicire care necesită multă răbdare dar și foarte mare atenție pentru că te poți accidenta foarte ușor. Poate din cauza oboselii, și au am avut un mic incident astăzi, atunci când m-am fript puțin.
Pe cele două ouțe de care aveam nevoie am desenat câte un desen; unul cu niște păsărele iar altul cu Păunița Codrului. Le-am făcut în creion și nu a fost greu deloc. 🙂

Muzica noastră ambientală a fost a celor de la Beatles dar după ce am încărcat videoclipurile am primit notificare că am încâăcat drepturile de autor și ca urmare, a trebuit să schimb muzica, atașând una ambientală. S-a eliminat dialogul pe care l-am avut cu Luca dar și boscorodelile mele din timpul lucrului. Nu am știut de asta, dar de acum încolo nu se va mai repeta.

Nu ne-a luat mult timp și cele două ouțe erau gata. Mai trebuia să le montez pe cele două suporturi de chei.

Pentru a le atașa am folosit un pistol cu silicon și în doi timpi și trei mișcări, gata!

Ce anume m-a atras mai mult la acest suport de chei; faptul că are și ramă iar acolo voi pune o fotografie cu noi, toată familia reunită. Mă rog, aproape toată asta pentru că Răzvan e peste mări și țări și nu poate fi alături de noi, fizic. În rest, încă mai suntem în formulă completă și vreau să imortalizez  clipa.
Cu asta am încheiat și activitățile dedicate acestei sărbători. Acum așteptăm să ciocnim un ou roșu și să gustăm câteceva din bucatele tradiționale. Pe toate le-am făcut în casă și cu siguranță vor însoți dialogurile noastre în cel mai fericit mod.
Vă doresc Sărbători Luminate! și Hristos a înviat!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: