Au trecut cele 8 zile ca gândul și ca vântul. Parcă ieri plecam spre aeroport, pregătiți pentru ceea ce avea să urmeze în gândul nostru tesându-se tot soiul de scenarii unul mai domestic decât altul. Știam că va fi diferit, cel puțin în privința casei în care vom stat, asta pentru că Răzvan s-a mutat într-un cartier nou. O altă schimbare era aceea că nu mai locuiește singur, din toamnă logodindu-se. Deci urma să nu mai petrecem doar în trei, ca în toți anii anteriori iar eu să nu mai am grija de doi copii ci de trei.
Zborul spre regat a fost unul destul de tensionat pentru că plecarea a fost întârziată cu doua ore, ele trecând destul de greu mai ales că prețurile din aeroport sunt unele nejustificat de mari, ceea ce am constatat și la întoarcere, pe aeroportul din Stansted.
Revenind la experienta din regat, cea căreia îi punem capăt, a fost una în care multe întâmplări s-au încadrat la superlativ, asta pentru că de-a lungul anilor am învățat că e mai inspirat să cauți a detensiona stările care se ivesc din senin, căutând partea buna a lucrurilor. Unii dintre noi au așteptări mari de la ceilalți uitând cum se înșiruie emoțiile, învățul, răbdarea. Însă cum a existat un arbitru, totul s-a așezat frumos.
Cartierul în care am stat este unul foarte frumos, liniștit, cu o arhitectură la care poți privi mult fără să te saturi. Se vede că au urcat puțin pe scara ierarhica acum câștigând mai bine ceea ce le-a permis această mișcare. Stau singuri într-o casă tipic englezească, cu un living, baie, bucătărie la parter și cu un dormitor generos, baie mare, birou și o încăpere pentru depozitare la etaj. Există și o curte prevăzută cu un mobilier specific, grătar și loc pentru uscatul hainelor, ceea ce până acum era problematic, chiar foarte problematic.
La un minut de casă se află un lac și o zona împădurită acest fapt facilitând prezența multor vietăți una mai drăgălașă ca alta. Lebede, rațe de diferite feluri, gâște, pescăruși, veverițe și iepuri toate viețuiesc într-o armonie demna de invidiat. Iar lângă ele oamenii care încearcă să nu intervină în viața și dezvoltarea lor.
Un avantaj serios este acela că locuință este foarte aproape de Universitatea Essex acolo unde lucrează amândoi, deplasarea făcându-se pe jos, nefiind necesară folosirea vreunui mijloc de transport. Iar drumul este foarte frumos, departe de tumultul stradal, mașinile gonind în toate direcțiile.
Am mers mult pe jos încercând a surprinde pulsul orașului. Ne-am bucurat de diversitatea întâlnită și de specificul fiecăreia în parte atât cât am putut observa și pricepe. Am auzit frânturi de conversație în toate limbile pământului și am admirat cele mai frumoase zâmbete. Sunt diferiți omenii aici, foarte diferiți.
Acum suntem în drum spre casă, scriu din avion pe o ciorna pe care o voi transcrie apoi, neavând acces la internet în jurul meu fiind mulți conaționali. Ne-am mai zburătăcit și noi, am mai învățat din acest exercițiu, al călătoriilor, cum anume să ne comportam în societate și asta e de bine. Ca de fiecare dată, plânge inima în mine dorind a fi revenit în țară doar că viața mea e aici și nu am încotro. Însă am avut grijă să adun momente cu de toate la care voi apela atunci când îmi va fi și mai greu. Iar ele mă vor vitaliza si-mi vor aminti ce fericită am fost să le adun.
