machetedidactice.com

Povestea smochinului din Paradis

Întâlnirea mea cu acest fruct s-a petrecut în copilărie, adică acum mulți ani și multa vreme am crezut că doar așa se consumă ele, uscate. Nu am fost niciodată o mare admiratoare pentru că dulcele lor era unul cleios, care-mi dădea o senzație nu prea plăcută. Semințele nu m-au deranjat niciodată.

La prima călătorie pe care am făcut-o în Turcia, am descoperit smochinele proaspete de care m-am îndrăgostit.  Prima senzație a fost una pe care nu am uitat-o, căutând mai apoi a o resimți/retrăi.  Și a sosit vremea când smochinele au devenit o obișnuință, prezenta lor în marketurile din România fiind constantă.  Am descoperit mai multe soiuri și m-am documentat mai în amănunt despre ele.

La Balcic, acolo unde am fost ani de zile și unde sper să mai ajung și anul acesta, am descoperit o pădurice unde sunt foarte mulți smochini, așa având posibilitatea de a-i vedea în cadrul natural.

Însă povestea în care smochinul este personajul principal are un capitol aparte pentru că în Paradisul meu este unul care a luptat mult să se aclimatizeze, trecând deja mai bine de zece ani de când îl admir și urmăresc.

A fost cumpărat sub forma de puiet, fiind plantat într-o parte a grădinii unde s-a crezut că e cel mai potrivit loc însă nu a fost așa. S-a uscat la suprafață, rădăcinile rezistând și așa a fost mutat.

A sosit iarna și în ciuda hăinuțelor cu care a fost îmbrăcat, a înghețat la suprafață, dar rădăcinile au rezistat și de data asta, arătând că-și dorește cu ardoare să supraviețuiască.

Primăvara care a urmat a scos la lumina mai multe vlăstare de smochin iar proprietarul grădinii s-a hotărât să nu le taie ci să aștepte să vadă care va fi mai viguroasă.

Au urmat ani în care smochinul s-a dezvoltat așa de armonios, împrietenindu-se cu clima, încât toate crengile au crescut atât de frumos, fiecare fiind plină cu fructe.

       

Mă uit la ele și-mi amintesc de activitățile pe care le-am făcut cu Luca, domnișoară Smochină reprezentând ceva de neuitat. Așa cum nu putem uita poveștile despre copaci.

   
Fructele de care ne bucurăm arată într-un mare fel cât despre gust, divin!

 

Dacă nu ați gustat, încercați pentru că s-ar putea să aveți o mare revelație!

Lasă un răspuns