machetedidactice.com

„Cam atât despre urechi” o poveste din „Școala banilor bine crescuți” de Cristina Andone

Săptămâna trecută, Voiniceii de la Pinocchio au început o săptămână în care banii au fost actorii principali. Adică, nu-i bine că spun așa, despre bani am vorbit și cum ne pot fi ei prieteni dacă știm să-i punem la treabă.

Nu știu cum a fost la voi atunci când ați fost mici și a venit vorba despre bani, dar la mine, în anii 70-80 atunci când s-a petrecut copilăria mea, acest subiect era tabu. Nu se vorbea despre ei, că îs ori nu-s, că mai trebuie ori nu, că avem suficienți ori facem eforturi să nu ne lipsească nimic. Chiar vorbeam cu mama zilele trecute despre acest subiect, pentru vă a fost mare efervescență în jurul lui și ea pomenea de niște carnete de CEC, de care-mi amintesc , dar nu c-aș fi avut eu așa ceva pe nume personal. Le vizualizez ca formă fizică și știu că am avut așa ceva mare fiind, însă de exerciții și discuții legate de bani în copilăria mică nu am habar.
Pușculiță am avut, un purcel, așa cum aveau toți copiii de la bloc, însă nu prea ne învârteam în jurul ei nici cu mișcări nici cu vorbe.
Îmi amintesc, însă, de borcanele și sticlele goale pe care le spălam pentru a le duce la centrul de reciclare pentru ca mai apoi să avem bani de ștrand, așa cum îmi amintesc de căruciorul cu care duceam topurile de reviste și ziare la centrul de deșeuri tot pentru câțiva bănuți de cheltuială. Iar aceste manevre le asociez cu anotimpul cald, nicidecum ca fiind ceva făcut constant, cu o periodicitate mai mică sau mai mare, ori însoțiți de adulți.
Dacă e să-mi amintesc de adulți, ei sunt la școală, atunci când erau acțiunile dedicate celor 3R, Reciclare – Recondiționare – Reutilizare. Cam atât despre bani în ceea ce privește copilăria mea.
Ca să fiu sinceră, nici cu primul meu copil nu am avut discuții prea amănunțite și periodice în privința banilor. Nu erau nici programe și nici nu am găsit prin tipăriturile vremii ceva care să mă îndrume să fac așa ceva.
Ei bine, această situație s-a schimbat atunci când a apărut al doilea meu fiu, iar eu am fost fericită că am reușit, într-un final ca să nu spun spartul târgului, să mă dumiresc ce și cum se petrece. Și dacă tot am aflat am decis că e bine să duc informația mai departe, poate cei mici, cărora mă voi adresa, să învețe aceste taine mai repede pentru a gestiona situația în cunoștință de cauză.
Cartea Cristinei Andone, Școala banilor bine crescuți, este de un real ajutor și chiar dacă se adresează copiilor din ciclul prima și gimnazial, dacă este adaptată poate fi extrem de utilă.


Spun asta în cunoștință de cauză, Voiniceii reacționând într-un fel la care nu m-am așteptat.
Vă voi povesti acum cum a decurs prima noastră întâlnire, atunci când Mușu și Nușu, doi iepurași prieteni au dat de greutăți, acestea fiind pricinuite tot din cauza banilor.

Mi-am făcut de acasă un plan de bătaie și am știu, din start, că va trebui să fiu ajutată vizual de o machetă care să aibă un impact asupra copiilor, dar și de activități conexe care să cuprindă informațiile pe nivelul lor de înțelegere cu termeni adecvați.

După ce am ajuns în fața lor, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a le prezenta programul pe care-l pregătisem pentru a-l lucra împreună. Apoi am trecut la lectura propriu zisă a poveștii.

Întreaga perioadă cât a fost citită povestea a fost presărată cu întreruperi în care am executat diferite gesturi cu mâinile, picioarele ori întreg corpul pentru a evidenția:

Iepurașii bucuroși au urechile în sus

Iepurașii triști au urechile în jos

Repetarea meseriilor celor doi prieteni: erau bucătari nu brutari

Cum au pornit afacerea și de ce s-a stricat cuptorul

Felurile de mâncare pe care le mâncau la prânz: supă limpede de morcov și plăcintă rumenă cu varză.

Cine și cui a dat banii cu împrumut

Felul în care se încheie o înțelegere în urma căreia împrumuți o anumită sumă de bani și promisiunea pe care o faci după ce te vezi cu banii.

Ingredientele din care Mușu a realizat desertul, Fantezie cu morcov și măr, care le-a salvat afacerea și de pe urma căreia și-a putut plăti datoria au ajuns în atenția copiilor. Am repetat, de muuulte ori, ingredientele arătând pe degete numărul lor: 7 morcovi, trei mere, două ouă, o lămâie și ceva zahăr. Am regretat că ar fi trebuit să fac și eu un așa desert, dar cu pandemia ești mai îngrădit decât ți-ai dori.

Atunci când a venit vorba despre unde punem banii economisiți a apărut purcelul pușculiță, celebrul purcel (ar fi trebuit să fie un aricel că așa era în poveste, dar am improvizat) pe care toți copiii l-au pipăit și alimentat cu monedele pe care le-am pus la dispoziție.

Pe lângă monede, copiii au primit și bani de hârtie cu care au realizat diferite schimburi, unele mai amuzante ca altele.

Bancnotele le-am folosit, la finalul activității, la un joc pe care-l voi descrie mai târziu.

Poate aveți tendința de a crede că cei mici nu au înțeles ori că s-au plictisit însă acest lucru nu s-a petrecut nici pe departe. A fost o atmosferă excepțională, singurul regret fiind acela că masca împiedică la vizualizarea expresiei faciale, cea care are un impact atât de puternic asupra copiilor. E greu de exprimat doar cu ajutorul ochilor și modulația vocii ceea ce ai de transmis, dar nu imposibil, vă asigur!

   

Următoarea etapă a fost aceea în care cei mici au avut de realizat un colaj pe care l-am interpretat „Primăvară rodnică”. Mai multe imagini cu elemente de primăvară au apărut pe mesele lor, ei fiind invitați a le colora iar pe cerculețele existente au aplicat monede de 10 bani pe care le-au fixat, mai apoi, cu folie autocolantă transparentă.

 

Finalul a fost unul de mișcare, jocul cu rolele colorate de data aceasta imaginile fiind cu bancnote românești. E un joc pe care l-am jucat de multe ori cu copiii și dacă nu-l știți, aveți detalii aici.

Joc de rol în grădiniță – „Un mieluț la cină”

Acesta a fost începutul unei săptămâni de poveste și nu exagerez cu nimic, Veți vedea!

Lasă un răspuns

%d