Ziua a doua din săptămâna păsărilor ne-a prins pregătiți și… plini de pene! Am adus cu mine comori ușoare și colorate: pene de fazan – lungi și spectaculoase, pene de porumbel – delicate, și pene de găină – simple, dar familiare. Cu ele în mâini, copiii au pornit într-o călătorie de descoperire a păsărilor, de la vârf de cioc până la gheara ascuțită.
Am aflat că păsările au urechi, dar nu urechi ca ale noastre, ci doar mici orificii ascunse printre pene. Ochii lor sunt adevărate faruri pentru zbor, de aceea doar câteva specii cutează să străbată cerul noaptea. Am privit ciocul cu mai multă atenție și, ce să vezi, în partea de sus se află două nări! Copiii s-au minunat când au aflat că păsările n-au dinți și că munca de mestecat e rezolvată, în culise, de pipotă.
Corpul păsărilor e acoperit de două feluri de pene: puful moale, aproape ca o îmbrățișare, și penele exterioare, late și impermeabile, adevărate scuturi împotriva ploii. Am discutat ce înseamnă „impermeabil” și am descoperit cum coada le ajută la zbor, asemenea unei cârme.
Apoi, spectacolul ouălor a început: am adus ouă de prepeliță, de găină și chiar un ou uriaș de struț. Diferențele s-au văzut imediat – în greutate, mărime, culoare. Am spart ouăle, am privit albușul și gălbenușul, am atins consistențele, am comparat crud cu fiert. Copiii au ciocnit, au cojit, au gustat și au făcut ochii mari.
Dar experimentul zilei a fost oțetul! Fiecare copil a pus câte un ou într-un recipient și, în scurt timp, petele de pe ouăle de prepeliță au dispărut ca prin magie. „Oțetul le-a mâncat coaja!” au exclamat micii cercetători. Acum așteptăm să vedem dacă până mâine vom găsi ouă de gumă, elastice și săltărețe.
N-am uitat nici de matematică: un joc cu ouă desenate pe rânduri și coloane, unde fiecare copil a colorat după indicații, dar și după propria imaginație. Modele, dungi, buline, curcubeie – toate s-au adunat pe hârtie.
Momentul de lectură a fost o adevărată provocare. Ne-am adunat în trambulină și am citit împreună fabula „Cocoșul cel tânăr” de Arnold Lobel. Cei mici au fost greu de ținut în loc, dar chiar și cele trei minute de liniște au fost o mică victorie. Rutina e grea la început, dar atât de importantă! Cu doar câteva zile înainte de școală, încercăm să construim răbdarea, atenția și obiceiul de a asculta.
Iar pentru mâine, promitem o aventură dulce: vom bate albușurile cu zahăr și vanilie, le vom transforma în spumă albă ca norii și vom adăuga fructe de pădure și pișcoturi. Pentru că, la Rainbow Land, învățătura merge mână în mână cu joaca și răsfățul.
