Despre faptul că nu sunt o admiratoare a anotimpului rece nu mai e o surpriză pentru cei care mă cunosc, dar că-mi place albul zăpezii, dantelăria pe care reușește frigul să o așeze peste toate plantele care este neasemuită și lucirile înghețate asta pot s-o strig în gura mare.
Zgomotul de zăpadă înghețată, atunci când bocancul frământă drumul este de neuitat. Frigul care-ți îngheață nasul- și genele și senzația de mentă super tare care-ți inundă simțurile de asemenea-mi sunt pe plac. Totul să fie o perioadă limitată de timp pentru că am trăit senzația de disperare atunci când am fost blocată cu mașina în trafic din cauza blocajului pricinuit de viscol și ninsoare abundentă. Nu am crezut că voi scăpa și atunci când am ajuns acasă, după douăsprezece ore petrecute într-un loc în care puteai jura că-i rupt din Alaska, am recunoscut alte persoane blocate în trafic și salvate de pompieri, cele pe care le arătau la știri, după inelele de pe mâini. Nu am cum uita groaza și deznădejdea faptului că ești neputincios și nu te poți pune cu natura.
Îmi amintesc de iernile copilăriei mele, mai ales de una când a fost atât de multă zăpadă că am ieșit din bloc printr-un tunel săpat de tații noștri. Era ceva de vis și nu mi-a mai fost dat să retrăiesc așa ceva.
Zilele trecute, o știre auzită m-a pus pe gânduri.
Ne bucurăm de zile de primăvară, deşi calendaristic este iarnă. Joi, în Banat s-au înregistrat 18 grade, iar la munte zăpada s-a topit sub ochii turiştilor.
Trebuie însă să fim conştienţi că asistăm la schimbări dramatice ale climei, care vor afecta viaţa urmaşilor noştri, în următoarea sută de ani. Studiile arată că nepoţii noştri vor vedea zăpada doar în fotografii, iar Bucureştiul va avea clima Atenei.
Iernile în Braşov, la începutul secolului arătau astfel: primele ninsori cădeau în noiembrie, iar troienele rezistau până la sfârşitul lui aprilie. Acum, la început de februarie, grădinile s-au umplut de ghiocei, iar pe alocuri a înflorit chiar liliacul.
Un organism interguvernamental patronat de ONU a făcut o simulare a schimbărilor climatice în viitoarea sută de ani. Iar cercetătorul roman George Garbacea a detaliat totul la nivelul ţării noastre. Rezultatele arată că, în cel mai rău scenariu, temperaturile medii anuale se vor dublă în majoritatea regiunilor.
Bucureștiul, care are acum o temperatură medie anuală de 10,9 grade Celsius va avea, peste 80 de ani, o medie de 19,2 grade Celsius, adică cea existentă acum în zona mediteraneeană. La munte, la peste 1.500 de metri altitudine, va fi mai cald decât e acum în Capitală.
George Gârbencea, cercetător științific: ”în anul 2100, în scenariul ăsta, o să dispară zăpadă, o să plouă la Bâlea Lac. Zăpada o să fie doar o amintire, din păcate nepoţii noştri o să vadă doar în poze la noi zăpada. Foarte rar o dată la câteva ierni şi dacă avem noroc.”
Acesta evoluţie a climei va însemna veri tropicale cu vijelii, tornade şi inundaţii. Numeroase specii de animale şi plante pot dispărea, pentru că nu se vor putea adapta unei schimbări atât de bruşte. Oamenii de ştiinţă inventariază deja pierderile în biodiversitate.
Cristina Munteanu, reprezentant WWF: “Din 1970 şi până acum, la nivel global s-au pierdut 76 la sută din speciile de peşti de apă dulce, iar în Europa este vorba de 93 la sută din speciile de peşti din apele dulci.” (sursa: știrile protv)
Așadar, dacă o vom ține tot așa, nepoții mei vor mai vedea zăpada în fotografiile și filmulețele făcute de noi. Și s-au strâns câteva în decursul anilor!
Completez colecția cu cele de astăzi dintr-un februarie pandemic și cu promisiunea că voi povesti, cui va fi interesat să afle, cum erau iernile de altădată.
