Misterele Europei descoperite acum, când nu o putem vizita * Ziua 5 * Muzee și obiective culturale

Am fost absorbită de nebuneala din jur și nu am apucat să mai scriu despre finalul săptămânii petrecut alături de copii în spațiul Uniunii Europene. Ziua a cincea a fost destinată muzeelor și obiectivelor turistice importante ale acestui continent, mai bine spus a țărilor care compun Unuinea despre care am vorbit toată săptămâna.
Un bun prilej de a recapitula țările și capitalele lor și dacă sunt dintre voi care se întreabă ce tot atâta recapitulare, ei bine, vreau să vă mărturisesc faptul că recapitularea asta are un scop bine definit. Repetarea acelor noțiuni în diferite momente din zi, dar și în zile diferite alăturată cu imagini are ca finalitatea fixarea noțiunilor respective.
În incursiunea noastră europeană am avut ca sprijin colecția de albume de artă de la editura Adevărul, acolo unde pe lângă muzeele reprezentative ale lumii există și o colecție cu pictorii celebri care au lucrări în aceste muzee.

Fiecare copil a avut câte un exemplar și pe marginea lor am țesut dialoguri extrem de interesante.

Când au văzut colecția e de la sine înțeles că nu s-au uitat doar la muzeele din Europa ci au plecat și pe alte continente. Nimic rău în asta.

Am ascultat cum au povestit despre unele dintre locurile vizitate, aici insistând cu privire la modul în care trebuie să te comporți într-un muzeu. Nu de puține ori și nu doar în România, am fost părtașă la tot soiul de manifestări bizare acolo unde părinții nu au putut și nici știut cum să gestioneze comportamentul copiilor. La Peleș, anul trecut, am văzut cum o fetiță tot bătea cu piciorul în podea pentru că dorea, dar musai! să se cațere pe niște statui. Și, ce să vezi, părinții au cocoțat-o pe ele. Atunci când le-am făcut observație că nu este în regulă ceea ce fac, ei mi-au reproșat că mie îmi convine că am copii mari, ei neavând ce face.

Tot la Peleș, am făcut observație unui domn care, nici mai mult  nici mai puțin, a jupit o bucată dintr-un dulap. Am privit uluită și l-am tot admonestat, însă el a continuat să zgândărească dulapul, la un moment dat trebuind a cere ajutor ghidului. Să mai pomenesc de mizeriile care sunt lăsate, într-un mod delicat cred cei care le lasă, prin diferite unghere?

Mi-am amintit de momentul în care am vorbit cu Luca despre aceste subiecte, într-o Săptămână altfel când el bolnav fiind nu a putut merge alături de colegi în vizită la muzeu, atunci „aducând”  muzeul acasă.

Și nu a fost singura dată când am avut discuții despre acest subiect pentru că așa cum am pomenit mai sus, informațiile trebuie repetate pentru a se fixa.

Am asistat la o lecție despre artă la National Gallery- Londra, pentru ca mai apoi să mă întreb: La noi, de ce nu se poate?

British Museum – locul unde ai dori ca timpul să se dilate

Tabloul meu în manieră Matisse

Într-o lume altfel, poate conta o săptămână la fel?

Așadar, am fost convinsă că cei mici vor fi numai ochi și urechi la acest subiect și vor participa efectiv, ceea ce s-a și întâmplat. Nici despre souveniruri nu am uitat, fiecare pomenind de câte ceva de prin călătoriile lor, eu aducând spre exemplificare câteva dintre cele personale atât cumpărate cât și meșterite.

Un moment aparte a fost acela în care am adus în atenția lor o carte care la noi a avut mare succes, Misterul licitației de artă, unii dintre ei fiind extrem de interesați de provocarea pe care o oferă, așa refuzând a ieși în pauză. Ce-ți poți dori mai mult?

 

Așa s-a desfășurat săptămâna în care Uniunea Europeană a fost pe buzele și în mințile tuturor. O experiență extrem de interesantă pe care mă bucur că am dus-o la bun sfârșit. Încercați, este provocator și fascinant, ca dealtfel toate activitățile făcute alături de copii. Au reușit să-mi deturneze gândurile negre de la molima asta care mă sugrumă. Aventura continuă!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: