Domnul Năsuc a fost cel care a încheiat seria noastră de activități în care am vorbit despre simțuri. Dar ce zic eu vorbit: ne-am jucat, desenat, bricolat, gustat și ascultat, frământat, dar mai ales bucurat.
Am folosit toate materialele pe care le-am parcurs întreaga săptămână, la care am adăugat macheta domnului Năsuc.
Revistele din Explorând corpul uman de la De Agostini, dar și planșa cu cele cinci simțuri ne-au fost de un real ajutor.
Unde sunt celulele olfactive? În fiecare nară, sus de tot, se află o zonă de dimensiunea unui timbru. Toți receptorii tăi olfactivi se află în aceste zone. Un om are în nas cinci milioane de celule olfactive. Ți se par multe? Un câine are 200 de milioane. Câinii sunt experți la mirosit, ei putând simți mirosuri foarte slabe sau aflate foarte, foarte departe. Ogarii pot deosebi o persoană de alta doar după mirosul pantofilor.
Am propus copiilor să jucăm un joc de rol, acela de a ne transforma în crainici TV, fiecare alegând modalitatea prin care să prezinte ceea ce am învățat în săptămâna pe care am încheiat-o. Am avut parte de emisiuni diverse, de la știri, la cele de știință ori divertisment. Fiecare s-a descurcat cum a putut, unii fiind dezinvolți și stăpâni pe ei, alții destul de inhibați și rușinoși.
O fișă pentru recapitulare au completat cei mici, neîntâmpinând nici o greutate.
Un craft care să ilustreze mai bine mirosul nu putea fi decât o ceșcuță cu ceai. A fost și pliculețul pus în ea, menta răspândind un miros îmbietor. Nimerit era să fie unul rece, ceai rece, la căldura de afară. Copiii au avut pregătite toate materialel necesare: hârtie colorată, accesorii pentru înfrumusețat, tipar.
E migălos și greu de pregătit pentru fiecare în parte, dar să știți că le place și lucrează că drag indiferent dacă sunt băieți ori fete.
Pentru final am păstrat un craft, o pictură pe sticlă, acolo unde să fie evidențiate cele cinci simțuri iar în mijloc să fie atașată fotografia participantului. Nu aveți idee ce frumos au pictat copiii chiar dacă suprafata a fost mică și a necesitat multă atenție și răbdare. Sticlele le-am pregătit de acasă, la final ele fiind prinse într-o ramă.
Le-am explicat de anume aveau de făcut, le-am oferit pensoane subțiri și vopsea și tot ce am mai avut de făcut a fost să-i supraveghez.
Rezultate au fost excepționale, fără să exagerez cu nimic!
Aș repeta oricând această experiență pentru că a fost prea frumos! Mulțumesc tuturor celor implicați în special doamnei Nicoleta, mămica „vinovată” de prezența mea acolo cât și doamnelor profesoare Veronica și Simona care mi-au permis această colaborare! A fost o veritabilă încântare și un timp de calitate petrecut alături de copii.
