Cam așa stau lucrurile acum. Multe de spus, dar care încă nu se pot rosti. Motivele sunt multe, complexe, știute și neștiute.
Despre tine care nu mai înțelegi nimic pentru că nu te mai recunoști dimineața în oglindă. Pentru că vine o vreme în care te părăsesc nu numai speranțele ci și hormonii. Chiar mă uitam la Luca și-mi vedeam hormonii încolonați plecând spre el. Eu îmi închei socotelile cu ei, el le începe. Foarte greu de gestionat cu atât mai mult că fac parte din categoria de femei care are parte de o încheiere lentă și extrem de sâcâitoare.
Încerc să mă reîmprietenesc cu mine, cea care are momente în care simte cum apar și se adâncesc ridurile, cum pielea a obosit și se îndrăgostește de gravitație, prelungindu-se nepermis de mult după ea pentru a o îmbrățișa.
Noroc cu nopțile care se succed zilelor, așa având răgazul de a-mi mai trage sufletul în ciuda faptului că unele dintre ele au foarte puține ore în componența lor.
O să treacă, așa îmi tot spun, că o să treacă.
Mai e despre școală și tot ce aduce ea, an de an provocări tot mai mari și mai de neînțeles. Provocări ce nu prea mai au soluții de rezolvare. Atitudini venite dinspre școală care te lasă mască, fără grai și care te fac să scormonești în minte ori în spațiul virtual după soluții.
La toate astea se mai adaugă existența de zi cu zi, unde trebuie să depui destul de mult efort pentru a supraviețui onorabil, decent. Pentru chestii firești, aici vezi o vizită la medic indiferent dacă el este oftalmolog, pediatru, endocrinolog, ori mai știu eu din ce specialitate, ori asigurări pentru una sau alta sau chiar mâncarea de zi cu zi.
Să mai pomenesc de contextul politic, acolo unde s-au adunat o sumedenie de nulități cu pretenție de genii, ale căror decizii afectează vieți și schimbă destine?
Daaa, știu, destinul e în mâna ta, numai că el se lovește ori este deturnat de pe calea lui bună de aceste „nimicuri decizionale” luate de aleșii noștri. Pentru că sunt aleșii noștri oricât am vrea noi s-o dăm cotită.
În rest, plâng deja după vara ce a trecut, după tăpșanul lecturilor mele, după căldură și valurile mării. După perioada petrecută alături de băieții mei. Și încă mai sper, un licăr încă mai este ori asta e încurajator.
Și mă refugiez în activități ce-mi plac și mă încarcă de energie: meșteritul de machete, cititul, plimbări și draga mea revistă. Ori privind de aici totul e îmbrăcat în culori calde, ca toamna asta care tocmai s-a instalat.
(în imagini: Nada Florilor, Fălticeni)
