Idei pentru mămici – Despre cărți „interzise” părinților și freamătul provocat de ele

Iată că, a sosit săptămână doi, în care a apărut al doilea volum din seria 75 de sfaturi pentru … .

Ce anume mă face să aduc în discuție acest subiect, atâta vreme cât Luca nu îndrăgește acest gen de cărți? Păi, impactul pe care pot ele să-l aibă și freamătul pe care-l tot văd, de o săptămână încoace, de când a apărut primul volum.

Atunci a fost o întreagă poveste cu Leo, care și-a dorit această carte mai mult ca orice, și pe care a reușit să și-o achiziționeze. Și nu numai el. Încântarea lui a fost maximă, pentru că a crezut (și încă mai crede 🙂 ) că-l poate ajuta să iasă din toate încurcăturile.

Primul volum despre care vorbesc se numește 75 de sfaturi cum să-ți faci viața mai ușoară la școală. Nu am găsit, pe nici un site românesc, vreo informație despre ele. Poate nu am căutat eu unde trebuie, dar am găsit pe site spaniol, imagini și informații despre autoare, Maria Frisa. Această doamnă este licențiată în psihologie și din 2009, lucrează la diferite reviste literare. Tot acolo, am aflat că este un autor de povestiri și romane în care vorbește despre statutul femeilor spaniole, că are un anumit umor negru și nu ascunde realitatea profundă.

Bun. Dar ce te faci când părerile acestei doamne ajung să fie citite de niște copii de 9 ani? Pot ei să discearnă ce este umor negru și ce este realitate? Cum interpretează o cititoare sau un cititor de 9 ani, următorul pasaj:

Desincronizare între gură și ochi nu e așa de ușoară pe cât ai crede. Exersează mult

Rebeca și cu mine suntem experte, pentru că așa comunicăm de obicei

Rebeca:

Gura ei zice: La mulți ani, Sara!

Ochii: Am venit pentru ca asta să fie cea mai urâtă zi de naștere din viața ta!

Eu:

Gura mea spune: Mulțumesc, Rebeca!

Ochii: Mori scorpie!

Gura: Ce surpriză să te văd aici!

Ochii: Ce naiba faci la petrecerea mea, muscă enervantă?

Rebeca:

Gura: Ce coincidență, nu? Nici eu nu știam că vei fi aici.

Ochii: N-ai decât să mă suporți, a fost greu, dar o să-ți sabotez aniversarea.

Iată un pasaj din volumul doi, cel cu sfaturile despre petreceri aniversare.

Eu nu sunt psiholog de meserie, dar cum spunea Aurora Liiceanu: „oricine poate emite o părere despre un fapt, dacă îl vede sau trăiește, fără a fi psiholog”

E în regulă? Pot copiii pricepe acest duplex, între ce vede ochiul, ce gândești și ce spune gura? Ce înțelege el/ea? Adica una vezi și gândești și alta spui. În viața de zi cu zi, se întâmplă deseori să faci acest exercițiu. Uneori trebuie, alteori nu ai încotro. Dar e necesar să practici așa ceva de la 9 ani? Și cu ce cuvinte!

Astăzi, de dimineață, era lectură colectivă în clasă la Luca. Nu vreau să fotografiez și nici să înregistrez pentru că așa cred eu că-i corect, dar nu știți ce atitudini aveau ascultătorii. Erau fascinați de așa grozăvenii.

Mergem mai departe cu umorul negru și realitățile spuse pe șleau de această autoare.

De ziua ta, puneți o dorință 2 în 1.

În caz că întrebi, o dorință 2 în 1 e unica modalitate de a trișa. E doar o dorință, dar cu două părți. A mea este:

Să-mi dispară toate coșurile de pe față și să-i apară Rebecăi.

Oricum, sunt așa de concentrată pe dorință, așa de emoționată și trag atât aer deodată ca să fiu sigură, încât am un acces de tuse și nu reușesc să sting decât jumătate din lumânări și să umplu tortul cu bacterii.

„Frumos”, nu?

Nu-ți risipi dorința cerând lucruri pentru alții sau SĂNĂTATE, concentrează-te pe tine însuți.

Sănătate vei cere atunci când vei avea mai mult de 40 de ani și vei fi boșorog.

Și exemple sunt pe fiecare pagină în parte. Este plin de cuvinte precum idioți, dușmani, tâmpiți, prostănaci și câte și mai câte. Nu am nimic împotriva cuvintelor, pentru că ele trebuie, ne trebuie, dar există și în privința lor, niște reguli. Un copil de 12 ani, căci atât are personajul principal al cărții, are mari probleme dacă existența lui este împănată cu așa ceva.

Consider că maniera în care este scrisă, nu o califică pentru cititorii de vârstă școlară, ci, mai degrabă cred că se adresează persoanelor mai mari, care sunt capabile să priceapă acest umor. Pentru că altfel, nu este de mirare că societatea noastră are de suferit din cauza încurajării a acestor moduri de recompense, de comportamente dar mai ales de mesaje transmise.

Cum spuneam, o parte din colegii lui Luca și-au dorit grozav această carte, iar după ce am văzut-o și noi, la Leo, ne-am uitat prin ea și am crezut că este ca  însă nu suportă termen de comparație. Sunt două abordări, total diferite, chiar dacă te poți înșela din pricina coperții.

În Cum să-ți faci viața extraordinară în școala primară, de Munro Leaf, apărută la Editura Corint Junior, copiii descoperă faptul că multe din lucrurile pe care le consideră o povară sunt de fapt amuzante, dacă le înțelegi rostul și sensul corect. Din această carte copiii vor înțelege de bunăvoie de ce este important să se poarte corect și civilizat cu cei din jurul lor, să știe să se exprime corect, de ce cititul este poate cel mai interesant lucru pe care-l pot face, și nu în ultimul rând, de ce este vital să aibă grijă de sănătatea și igiena personală.

Cum să-ți faci viața extraordinară în școala primară – video

Nu este un îndemn de a nu cumpara cărți, nici pomeneală, ci mai degrabă de a privi, puțin, în interiorul lor, pentru a vedea dacă vârsta este adecvată pentru a înțelege mesajul. A-l înțelege corect, mai ales că la această vârstă, copiii sunt extrem de vulnerabili și orice lasă loc la interpretări, poate aluneca pe o pantă periculoasă. Nu pentru mâine, ci pentru anii care urmează. Aș fi bucuroasă să aflu ce părere aveți și voi, despre aceste oferte.