De fiecare dată când scriu despre machetele meșterite de mine am tendința de a mulțumi celor care au hotărât să facă echipă cu mine. Din fericire, am posibilitatea să întâlnesc tot felul de oameni: unii mai retrași – acolo unde cred că explicațiile mele par nelalocul lor, alții mai vorbăreți – dornici de a asculta detaliile despre materiale. Evident că nu există doar aceste două tipuri, eu încercând a veni în întâmpinarea tuturor celor care-mi „calcă” pragul.
Reafirm faptul că-mi plac provocările, că-mi displace monotonia în clase, că nu-mi doresc a încărca ambientul doar de dragul câștigului. Am nenumărați martori care pot confirma acest lucru, anume că sunt adepta simplității și a lucrurilor care punctează esențialul. Nu reușesc mereu să prind această stare, dar îmi dau silința.
O situație aparte a avut loc chiar cu puține zile înainte de începerea școlii, atunci când am fost provocată să meșteresc ceva simplu, chiar foarte simplu. Numai că simplitatea asta e al naibii de greu de prins.
Cred că de data asta am reușit.
Am confecționat un bust, fără trăsături, fata reprezentată putând aparține oricărei nații.
Ea va trece prin anotimpuri, fusta ei căpătând esență diferită în funcție de sezonul în care se/ne aflăm. Acum este rândul frunzelor, optând pentru unele de mătase, cele naturale scorojindu-se în timp, uscându-se și devenind casante.
Despre doamna de la clasă, numai de bine. De foarte bine.
Determinare, răbdare, pasiune, empatie, drăgălășenie. Toate acestea la un loc.
An școlar presărat cu multe bune, dascăl minunat!
L.E. (pentru că e mult prea frumoasă să se piardă)
Zâna aceasta nu e nici toamnă, nici iarna, nici primăvară, ci expresia simplității si a curățeniei. Și știm că a fi simplu nu e simplu deloc… Dar dna Ioana Dana Oniciuc,o zână care s-a prefăcut în om, un om cu o inimă mare si o mana de aur, știe cum să transforme ceva simplu, în ceva minunat! Va mulțumesc mult! Imaginea dumneavoastră este , de fapt, Lumina!
Si…fără sfaturile si ajutorul direct al soțului meu, nu reușeam să impodobesc clasa, asa cum mi-am dorit. Ideea e ca nu suntem singuri. Oamenii de langa noi ne întregesc, ne completează, ne fac frumosi!
Carmen Elena Benke
