Nu știu de ce am ajuns așa de târziu la acest muzeu, pentru că nu este pentru prima dată când vizităm capitala regatului. Probabil că am fost setată greșit, vizitând alte muzee de mai multe ori, însă mă bucur că am reușit ca de această dată să nu-l mai ratăm.
Într-o zi în care vântul ne-a dat mari bătăi de cap, scuturând florile din copaci acestea provocând multora alergii sâcâitoare, la ora deschiderii am răspuns prezent, alături de o altă mulțime de oameni care era dornică de aceleași lucruri ca și noi: să vedem comorile din acest loc. De îndată ce intri în magnifica Mare Curte cu acoperiș de sticlă, poți auzi zgomotele studenților, turiștilor și londonezilor care tocmai au apărut pentru a studia comorile.
(sursa foto: timeout.com)
Cel mai mare muzeu din țară și unul dintre cele mai vechi și mai frumoase din lume, acest muzeu celebru a fost deschis în 1759 și cuprinde printre altele galerii egiptene, etrusce, grecești, romane, europene și Orientul Mijlociu. Este cea mai vizitată atracție din Londra, atrăgând anual 5,9 milioane de persoane.
Un asemenea muzeu imens, care adăpostește atâtea comori ale omenirii necesită mult timp pentru a fi epuizat.
Muzeul se afla într-o zonă centrală a Londrei și se ajunge ușor acolo cu metroul, stația Tottenham. Vizitele se pot face zilnic, între 10-17.30. Intrarea este gratuită ca în multe alte muzee din Londra.
Nu am putut rata Piatra de la Rosetta, cheia pentru a descifra hieroglifele egiptene, cea pe care de multă vreme visam să o putem privi. Există în interiorul muzeului o replică, pe care se poate pune mână pentru a simți și tactil, nu doar vizual, această piatră atât de importantă, așa cum există și originalul, acesta fiind adăpostit într-o cutie de sticlă securizată.
Piatra de la Rosetta (Rosetta Stone), reprezintă un fragment dintr-o stelă egipteană datând din anul 196 î.Hr, fragment ce a stat la baza descifrării scrierii hieroglifice.
Piatra de la Rosetta este realizată din granodiorit şlefuit (o rocă intermediară între granit şi diorit) pe care sunt inscripţionate 3 texte identice cu 3 tipuri diferite de caractere.
Primul text prezent pe piatra de la Rosseta (de sus în jos), este scris cu hieroglife şi conţine 14 linii, al doilea text este scris folosind caractere demotice şi are 32 de linii, cel de al treilea text este compus din 53 de linii şi este scris folosind alfabetul grecesc.
În anul 196 î.Hr., Egiptul se afla sub conducerea regelui Ptolemeu V din dinastia Ptolemeilor. În acea perioadă, scrierea hieroglifică era folosită de preoţi, caracterele demotice erau utilizate în scrierea curentă (populară), iar limba greacă era folosită cu precădere în administraţie.
Piatra de la Rosetta, cu lungimea de 112,3 cm, lăţimea de 75,7 cm şi grosimea 28,4 cm, a fost găsită în iulie 1799 de către un muncitor ce lucra sub supravegherea soldaţilor lui Napoleon Bonaparte la extinderea unui fort de lângă localitatea egipteană Rashid (Rosetta), aflată pe malul stâng al Nilului, la 54 km de Alexandria.
Piatra a fost arătată de muncitor (Dauthpol pe numele său) căpitanului francez ce conducea lucrările – Pierre-Francois Bouchard. Văzând cele trei texte, acesta s-a entuziasmat la ideea că ele ar putea fi identice, ceea ce putea duce (cu ajutorul textului din limba greacă) la descifrarea scrierilor hieroglifice omniprezente în Egipt.
Francezii au dus piatra din Rosetta la proaspătul înfiinţat Institut Naţional din Cairo. Unul din generalii lui Napoleon, bun cunoscător de greacă, a reuşit să traducă textul ce era scris în această limbă.
Inscripţia redă un decret al consiliului preoţilor regelui Ptolemeu V (atunci în vârstă de 13 ani) cu ocazia primei aniversări a încoronării acestuia. Al doilea text a fost identificat ca fiind scris cu caractere demotice, de asemenea o enigmă în acea perioadă.
Napoleon a ordonat ca inscripţiile de pe Piatra de la Rosetta să fie copiate şi trimise la diverse universităţi din Europa spre a fi studiate.
În 1801, francezii au fost învinşi de britanici, astfel că, în februarie 1802 piatra de la Rosseta a ajuns la Londra, unde a fost expusă pentru puţin timp la Societatea de Anticariat.
În acelaşi an, Regele George al- III-lea a dispus printr-un decret ca piatra de la Rosetta să fie transferată la British Museum unde se află şi astăzi.
Am putut admira și sculpturile Parthenonului, preluate de la Acropole din Atena de către Lordul Elgin (ambasadorul britanic la Imperiul Otoman la vremea respectivă). Există o mare controversă și discuții aprinse legate de acest subiect pentru că grecii luptă și astăzi pentru a le fi repatriate bunurile care au fost furate de acest lord. În ultimii ani s-au desfășurat campanii de către alte națiuni care doresc să se întoarcă o parte din comorile lor istorice. (Problema cu privire la cine are dreptul legal la marmura lui Elgin a fost recent recrutată în numele Greciei de Amal Clooney.)
FOTO.„Elgin Marbles“ (ansamblul de piese pe care „echipa“ Lordului Elgin le‑a furat din Grecia) reprezintă în mod evident una dintre atracţiile British Museum din Londra. În fotografie, o porţiune din friza Parthenonului mutată, în decembrie 1961, dintr‑o sală a muzeului în alta.
Pe acest fond, a haosului din timpul ocupației otomane, a avut loc afacerea Lord Elgin, una dintre cele mai mizere afaceri din istoria zisă şi modernă a lumii. Trecută doar în ghidurile dedicate Atenei, străină marelui public, afacerea merită o radiografie nemiloasă. Pentru că în ea se regăsesc părţile întunecate ale unui capitalism îndeobşte înfăţişat doar în aspectele sale luminoase.
Thomas Bruce, ştiut şi sub titlul de Lordul Elgin, ajunge în decembrie 1798 la Constantinopol ca ambasador al Angliei pe lângă Sublima Poartă.
La Constantinopol pune el la cale afacerea care va rămâne în Istorie sub porecla de Marmura lui Elgin. O afacere constând în luarea cu japca a unor piese de pe Acropole, dar şi din alte părţi ale Greciei, pentru a le vinde apoi în Anglia. Pentru aceasta, domnul ambasador îşi pune la lucru personalul din subordine. Cu ajutorul secretarilor săi îşi face o echipă de specialişti în arta şi antichitatea greacă.
În cazul Acropole, jaful cerea o pregătire de specialitate. Şeful acestei echipe e un pictor italian, Giovanni Battista Lusieri, recrutat de Elgin la Napoli, în anul 1799. Banda, pentru că de o bandă e vorba, ajunge în iulie 1801 la Atena. Guvernatorul militar turc al Acropolei nu le permite membrilor bandei accesul până când nu prezintă un firman de la Constantinopol. Nu-i e prea greu lui Thomas Bruce să obţină unul câtă vreme Anglia îşi asumă, cu de la sine putere, ipostaza de Protector al Imperiului Otoman, tot mai ameninţat de Rusia. Documentul iscălit de Vizir, un soi de adresă către guvernatorul militar al Acropolei, se referă la cercetarea monumentelor de pe Acropole şi nu la jefuirea lor. La insistenţele domnului ambasador, Vizirul acceptă în final o prevedere de la care plecând, banda lui Elgin a purces la jaf.
Timp de patru ani, echipa mutilează pur şi simplu marile monumente ale Antichităţii. Din Parthenon sunt desprinse şi puse în lăzi 12 statui, 150 de dale din friza lui Fidias şi 15 metope. Templului Athenei Niké i se ia întreaga friză. De la Erechteion se desface şi se şterpeleşte una dintre cele şase cariatide.
Membrii bandei au planuri mari. Philip Hunt, capelan şi secretar personal al lordului, se gândeşte să desfacă în bucăţi Erechteionul şi să‑l ducă în Anglia, pentru a‑l reconstrui aici. Acelaşi Philip Hunt pune ochii şi pe Poarta cu lei de la Micene. Norocul Porţii e că Micene se află la o distanţă însemnată de Mare! Banda ţine la bani. Explicabil. Guvernul englez refuză să finanţeze ceea ce ambasadorul prezentase ca fiind doar o întreprindere culturală. Banii sunt daţi de lordul Elgin.(sursa: historia.ro)
Marea colecție de mumii egiptene este impresionantă.
Muzeul este imens, și ar fi de preferat să faceți câteva vizite focalizate dacă aveți timp și să luați în considerare accesarea unuia dintre tururile gratuite. Există 14 tururi gratuite de 30 de minute ale unor galerii individuale în fiecare zi. Muzeul are, de asemenea, discuții gratuite de 45 de minute la gala de prânz (ora 13.00 marți, miercuri, vineri și sâmbătă), turneul Around the World în 90 de minute (14, 11.30 și 14.00 vineri, sâmbătă și duminică) tururi de primăvară în seara zilei de vineri. Ghidurile audio și de familie (adult / copil £ 7/6) în 10 limbi sunt disponibile la biroul din Marea Curte. Există activități zilnice gratuite și pentru copii, inclusiv meșteșuguri, trasee de activități și ateliere digitale – perfecte atunci când există un proiect ca temă care trebuie să fie înconjurat de inspirație.
Am plecat după câteva ore bune, atunci când creierul nu mai putea procesa atât de multe imagini, senzații, informații. Totul are un impact major asupra vizitatorului care mai apoi are nevoie de timp pentru a-și clasifica cele aflate. Cât despre emoții, fiecare le știe și trăiește într-un mod propriu. Eu am avut regretul că nu există niște porți temporale, care să-ți dea prilejul să călătorești în timp. Dar cine știe ce s-ar mai întâmpla atunci.
