„Orașul Ember” de Jeanne DuPrau

Lina Mayfleet și Doon Harrow locuiesc în orașul subteran Ember. Generațiile anterioare, cunoscute sub numele de Constructori, au creat orașul. Se temeau că lumea lor se îndreaptă spre o catastrofă și doreau să înceapă o nouă lume în Ember, salvând astfel rasa umană. Au ascuns instrucțiunile astfel încât cetățenii orașului să știe în cele din urmă cum să se întoarcă în lumea de la suprafață. Instrucțiunile au fost puse într-o cutie specială, care se deschidea la o anumită dată în jur de 220 de ani în viitor. Cutia a fost transmisă din primar în primar, până când unul dintre ei a pierdut-o, murind la scurt timp după aceea. Cutia s-a deschis la data planificată însă nimeni nu a știut.

Actualii rezidenți ai orașului Ember nu știau despre Instrucțiuni. Se întrebau dacă există ceva în afara orașului. Unii credeau că există mai multe, dar nu aveau nici o certitudine asupra acestui fapt. Lina tot visează la un alt oraș care strălucește, dar mulți dintre concetățenii ei nu cred că există ceva dincolo de limitele orașului lor.

Un grup numit Credincioșii crede că tărie că într-o zi Constructorii se vor întoarce pentru a îi salva. Între timp, Ember este în pericol. Livrările de orice fel sunt limitate și viața este tot mai greu de trăit. Uneori lumina orașului se stinge și lasă pe toată lumea în beznă. Locuitorii nu știu niciodată dacă următoarea întrerupere va însemna sfârșitul civilizației lor.

Când copiii ajung la vârsta de 12 ani, trag dintr-un bol numele slujbei pe care o vor efectua în următorii trei ani. Lina trage biletul iar pe el scrie că va trebui să lucreze în subteran, cum ar veni în subteranul subteranului, într-un loc foarte periculos. Celui mai bun prieten al ei, Doon, îi cade să fie curier. Lina este supărată, pentru că asta-și dorea ea să facă și e foarte surprinsă atunci când Doon îi cere să-și schimbe slujba cu el. Este supărat de deteriorarea orașului și dorește să vadă dacă poate găsi răspunsuri în sistemul de canalizare.

Doon începuse să meargă singur prin Canalizare. Se ducea la tunelul unde avea treabă și o termina repede – odată ce devii bun la mânuitul cheilor și al periilor și al tuburilor cu lipici, nu mai e greu.

Dar Doon n-avea chef de așa ceva. Dacă tot era blocat la Canalizări, cel puțin să nu-și piardă timpul. De la marea pană, totul părea mai presant ca niciodată. De câte ori pâlpâiau luminile, se temea că bătrânul generator își trăia ultimele clipe. (pagina 92)

Părinții Linei au murit. Locuiește împreună cu sora ei, Poppy și cu bunica. Bunica devine din ce în ce mai uitucă, dar ea continuă să caute ceva specific. Știa de existența unui lucru în care se găsește ceva ce-i poate salva, dar nu știa ce anume așa că e într-o continuă căutare. La un moment dat, găsește cutia cu Instrucțiunile, care între timp se deschisese. Până să o vadă Lina, Poppy mănâncă parțial hârtia dinăuntru, dar își dă seama că acolo e ceva important. Încearcă să descifreze mesajul ciudat ce se afla pe caea hârtie. Bunica moare, iar o vecină, pe nume doamna Murdo, le ia pe fete în grija ei.

Doon descoperă că primarul și un bărbat pe nume Looper folosesc proviziile în scop personal în timp ce restul orășenilor sunt supuși la tot soiul de restricții, primind rații de alimente. Prietena Linei, Lizzie, este la rândul ei prietenă cu Looper și află că poate obține diferite alimente ori alte materiale necesare traiului, cum ar fi fructe, creioane colorate și hârtie. Ea îi oferă câteva din aceste lucruri Linei, dar știe că este greșit să ia de la cetățeni în acest fel.

Lina și Doon încearcă să descifreze împreună mesajul din cutia veche. Ei decid să-i spună unuia dintre gardienii primarului despre depozitul ilegal al primarului, numai că au surpriza să afle că acesta nu era străin de practicile primarului, și el beneficiind de produsele de acolo. Din acel moment cei doi copii intră în atenția autorităților care doresc să-i oprească din a răspândi aceste informații. Sunt puși pe o listă cu persoane periculoase care răspândesc zvonuri neadevărate.

– E atâta întuneric în Ember, Lina! Nu doar afară, ci și în noi. Fiecare are puțină beznă înăuntru. E ca o creatură flămândă. Vrea și vrea și vrea cu o putere teribilă. Și cu cât îi dai mai mult, cu atât e mai mare și mai flămândă. (pagina 133)

Cei doi urmează instrucțiunile Constructorilor către o ușă din tubulatură. În interior, ei găsesc o cameră imensă plină de bărci și provizii care vor permite tuturor cetățenilor să plece. Lina și Doon intenționează să anunțe ceea ce au descoperit la o sărbătoare anuală în care toți cetățenii orașului se adunau să cânte.

Dar oamenii primarului o capturează pe Lina, așa că planurile se schimbă. Ea scapă, o găsește pe doamna Murdo și o ia pe Poppy. Lina, Doon și Poppy se trezesc într-una din ambarcațiuni și urmează râul care iese din Ember. Ajung într-o țară cu un soare și un cer care îi va uimi, descoperind că Ember-ul se află sub pământ. Nu se pot întoarce așa cum au venit, așa că scriu instrucțiuni de evadare, le leaga de o piatră și le aruncă în oraș.

Orașul Ember  este o carte interesantă și fascinantă, în care personajele principale sunt plăcute și credibile. Adulții au fost puțin banali, dar nu sunt, de asemenea, esențiali pentru poveste. Cartea ajunge la o concluzie logică, dar multe întrebări rămân fără răspuns. Premizele pentru povestea că locuitorii orașului Ember au fost închiși în acest oraș timp de 200 de ani fără să știe unde sunt sau de ce au ajuns acolo nu au fost dezvăluite. Aceasta este prima carte a unei serii și e de așteptat ca răspunsul să se afle într-una din cărțile ce urmează.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: