„Povestea iepurașului” machete personaje poveste

Pentru că este pentru prima dată când meșteresc aceste personaje și pentru că doamna care le-a dorit a avut un fel de a mă aborda care mi-a mers la suflet, am dorit ca totul să iasă la superlativ și, acum înclin să cred că dorința s-a transformat în realitate.
Atât de mult îmi place să bibilesc la machetele pe care le confecționez că nu las nimic la voia întâmplării. Caut și tot caut până găsesc ceva care să-mi fie pe plac și care să le lase pe ele să plece de acasă.
Țin cont, evident, și de ce anume se dorește și caut prin dialog să înțeleg ce forme s-ar potrivi cu cele descrise de interlocutorul meu. De multe ori reușesc să vibrez la fel, dar am și momente când lucrurile nu ies chiar așa cum sunt în imaginație.
Revenind la povestea acestor iepurași, am ilustrat-o ca fiind plină de culoare și delicatețe. Povestea sună așa (una dintre multele variante):

Se spune că demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, trăia o mamă singură care-și creștea, cu multe sacrificii, dar și cu infinită dragoste, cei șapte copilași rămași orfani dupa ce un trunchi uriaș de copac se prăbușise peste tatăl lor în timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese în pădure.

Se apropia Sărbătoarea Paștelui și biata mama era tare necajită că nu avea cu ce să cumpere cadouri la copii, așa cum se obișnuia și pe atunci. Și, pe când copilașii erau la pădure să adune niște vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o în practică.

Cu multa dragoste, de care numai mamele adevărate sunt în stare, femeia a vopsit niște ouă, apoi le-a pus în poala șorțului și a mers în grădină.

Undeva, într-un colț nu prea îndepărtat al grădinii a făcut un cuibar în care, cu multă grijă, ca să nu le spargă, a pus ouăle pe care le vopsise, apoi, le-a acoperit cu frunze și crenguțe uscate dupa care și-a văzut de treburile ei, pe lângă sobă, pentru ca-n ajun de sărbătoare mamele au foarte multe de făcut, de pregătit.

A doua zi de dimineață, după ce s-au trezit din somn, copiii au întrebat nerăbdători, dar și curioși ce cadouri vor primi, știut fiind că era zi de Paște. Atunci, mama le-a spus să meargă în grădină pentru că acolo-si vor găsi cadourile. Gălăgioși, râzând și hârjonindu-se, copiii au năvălit, unul dupa altul, în grădină.

Speriat de glasurile lor, un iepuraș tâșnește de undeva, dintr-un colț al grădinii unde se odihnea, și o ia la fugă. Curioși, copiii s-au îndreptat în fugă spre locul din care iepurașul tocmai țâșnise și acolo, sub frunzele uscate, au găsit ouăle roșii, frumos încondeiate.

Bucuroși, copiii au început să cânte, să danseze, să bată din palme și să strige, convinși de ceea ce au văzut, că iepurașul le-a adus cadouri.

Chiar și astăzi încă mai există obiceiul ca în prima zi de Paște, copiii să fie trimiși în grădină ca să-și caute cadourile pe care iepurașul le-ar fi lăsat acolo, special pentru ei, încă din zori.

Mulțumesc frumos doamnei pentru colaborare, seriozitate și încredere!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: