Nu știu dacă ați simțit nevoia de a meșteri ceva, ori mai bine aș întreba dacă v-au mâncat mâinile în dorința de a face ceva neputând a sta. Am citit mult zilele astea și mi s-a făcut un dor nebun de a-mi pune mâinile la treabă și creativitatea la încercare.
E drept că aveam de mult în gând ceva proiecte și uite că acum a sosit timpul unuia dintre ele.
Luca, de ceva vreme, e pasionat de figurinele amiibo, cele care dau jocului de pe consolele Nintendo diferite facilități și a reușit să adune câteva. E drept că mai sunt câteva pe drum, pentru că nu au fost onorate niște comenzi, iar atunci când vor sosi, numărul lor va spori. Pentru că stăteau pe pian m-am gândit că ar fi bine să aibă un loc al lor, așa că m-am hotărât să le fac un rastel.
Aveam în casă niște cutiuțe de lemn, rămase de pe la niște figurine de iarnă – cei care meșteresc știu că nu se aruncă aproape nimic ce poate fi recondiționat – și le-am asamblat folosind niște spatule de lemn.
Am folosit silicon cald, pentru a sta mai bine lipitura fiindcă dacă aș fi pus altceva ar fi existat riscul să se desprindă mai repede.
Ca aproape de fiecare dată, am pornit cu o idee în cap, pe care în momentul în care am pipăit-o, am remarcat că e frumoasă, dar agățată pe perete nu ar fi arătat bine.
Așa că am tot foit spatulele de lemn, cele care țineau cutiuțele legate, până am găsit forma potrivită.
După ce am stabilit forma finală, am trecut la pirogravat. L-am tot strigat pe Luca, să participe și el, însă a fost la stadiul de chibiț. Și el, dar și Răzvan, prin intermediul Skype-ului, cel care ne aduce atât de aproape. A fost un an în care a pirogravat și Răzvan, dornic a vedea cum anume se face, așa că mirosul de lemn ars a trecut ecranul.
După ce am terminat nu a mai trebuit decât să le montez pe perete. Am scos Calendarul de Advent, pentru că s-a terminat cu întrebările pe anul acesta și am reamenajat acel colțișor.
Ei, acum sunt fericită! Mi-am ostoit dorul. Pot merge iar la citit și la altele care mă așteaptă. Orice ați face, spor să aveți. 😉
