În această perioadă specială a vieții noastre, doresc a vă mulțumi celor cu care m-am întâlnit, virtual ori față în față.
De la fiecare am avut ce învăța și cu fiecare am interacționat așa cum m-am priceput mai bine. E o bucurie pentru mine lucrul la fiecare proiect, dialogurile care le însoțesc, frământările care duc spre produsul final.
Știu, nu puțini sunt cei care gândesc la aceste proiecte ca la niște bucăți de polistiren, însă aici nu este vorba despre asta, pentru că la fel ca și în cazul croitorului nu e vorba despre o bucată de material, a cizmarului de o bucată de piele, ori a tâmplarului de o bucată de lemn. E vorba de cu totul altceva: migală, trudă, răbdare, bucurie, dedicare.
Fiecare om are modul lui de a privi lucrurile, are preferințe în ceea ce privește forma, dar și culoarea, percepe obiectele într-un mod propriu. De aceea, atunci când dialogul meu se petrece la telefon, întrebările curg într-un mare fel, devenind supărătoare pentru o parte din cei/cele de la capătul celălalt al firului. Asta se întâmplă pentru că numai așa pot desluși, mai în amănunt ce anume se dorește ca eu să meșteresc. Și nu de fiecare dată reușesc să înțeleg chiar tot, dar îmi dau silința cu adevărat.
Vreau să fiți convinși că nu meșteresc nimic de mântuială și în fiecare machetă este o fărâmă din mine, din gândurile mele. Îmi place așa de mult ceea ce fac că-mi doresc ca să răzbată și acolo unde ajung „copii” mei.
Mă închin, vă mulțumesc și vă invit să ascultați un spectacol excepțional de colinde.
Cu siguranță, dacă veți privi atent, îi veți observa și pe ai mei, pe scenă.
Sărbători cu tihnă și sănătate!
