machetedidactice.com

Îs obosită, dar a fost o zi…

Chiar sunt obosită și știu și de ce. Am alergat mult pentru că așa am vrut nu că m-ar fi silit cineva.
Dimineața a fost una așa cum numai în cărțile bune mai găsești: un răsărit de soare pe care mi-aș fi dorit să-l fi savurat în toată splendoarea lui, dar de unde stau eu nu se poate. Razele și-au încolăcit degetele pe perdele pentru a mă ajuta să pot privi ansamblul în toată splendoarea lui.

   

În camera era cald și bine iar aura dimineții avea atâta tihnă, că o puteam simți fizic. Era palpabilă.

E o tihnă tămăduitoare, pe care nici o rețetă nu o poate reproduce din nefericire.

A urmat o partidă de alergat, la propriu, pentru că nu am dorit a apela la mașină. Un exercițiu pe care-l fac de câte ori este posibil pentru că e mai bine așa. Doar neîncadrarea în timp reprezintă un of major.

Cerul a continuat spectacolul de dimineață, norii jucând roluri pentru fiecare privitor în parte. Și cine-ți mai oferă un  așa privilegiu gratis?

Ziua a urmat firesc: treburi casnice cu urechile ciulite la moțiunea de cenzură din parlament, meșterit la machete printre rufe întinse la uscat și dereticat prin casă, teme puține, pregătire acasă așa cum ne pricepem, dar ne străduim (aici trebuie să recunosc că vine de la copil, eu doar intervenind pentru a destinde atmosfera), convorbiri cu cealaltă parte a sufletului de dincolo de mări, bucuria rezultatului pozitiv al moțiunii, aflarea câștigătorilor Premiului Nobel la literatură pe ultimii doi ani și CTP-ul de la Digi24.

Nu pot uita apusul, la fel de spectaculos ca răsăritul.

Și mâine se anunță o zi la fel de prietenoasă în ceea ce privește mercurul din termometre.
Plec la culcuș. Lectura pe care o avem în doi este semnată de Kurt Vonnegut, „Abatorul cinci” însă înainte am câteva minute bune din lectura mea, „Femeia de la fereastră” de A.J.Finn.

Nu pot decât să sper că voi mai avea parte de așa răsărituri și în zilele următoare.

P.S. Am avut azi o întâlnire cu Spiridușii Anei care m-a uns pe suflet. Povestesc în zilele următoare că mă gândesc la ceva special. Și aștept cu mare nerăbdare reîntâlnirea.

 

 

Lasă un răspuns