Dacă nu ar fi așa de iscusită pentru a ne încânta privirile și sufletul, trebuie că iarna ar fi extrem de urâcioasă și greu de suportat. Frigul e acel lucru care-ți încetinește metabolismul, pentru că numai așa creierul poate ține funcționale organele vitale. Numai când scriu aceste cuvinte mă cuprinde o stare de răcoare, în ciuda faptului că în casă este cald. Și bine!
Iarna cred că este cel mai curat anotimp, pentru că albul predomină, dar și pentru că ceea ce face rău, și circulă pe calea aerului, îngheață. Poate n-o fi chiar așa, de unde vezi o sumedenie de nasuri borcănate și guturaiuri sâcâitoare, însă gerul îngheață tot ce e rău. Uneori poate chiar prea mult.
Ieri și astăzi am avut prilejul să asist la o înfoiere în… cristale de gheață și tare frumos a mai fost. Am privit, fie zi ori noapte, la acest spectacol.
Dacă tot e de sezon, am mai meșterit și eu câte ceva.
Zile senine și călduroase să aveți!
2 gânduri despre “Dantelăreasa sufletelor”
brrr… mie imi place de mor zapada! In poze!
In rest, mai bine nu! Stiu ca e buna, ca e frumoasa, ca are rolul si treaba ei, ca asa e iarna, trebuie sa fie cu zapada, cacei mici sunt super fericiti, ca e frumos cand ninge … dar in Bucurestiul nostru aglomerat, zapada e chiar un mare stres in plus!
Asa ca… mai pune poze!
Te pup!
Și eu vă îmbrățișez, Anca! Plină de fulgi, că aici ninge.