„Julie din neamul lupilor” de Jean Craighead George

O poveste care a ajuns în casa noastră datorită Dianei, căreia îi mulțumim, mult, mult.
Și așa, după nici o săptămână de vacanță constatăm cu bucurie că am bifat două cărți, asta ca să nu pomenesc de altele (a mea și a lui individuală pe care le-am terminat).

Dar care-i povestea:

Julie / Miyax (My-yax) este o fată inuită (eschimoasă) împărțită între Alaska și vechea tradiție Eskimo. După moartea mamei sale, ea este crescută de tatăl ei, Kapugen (Kah-Pue-Jen). Sub îngrijirea lui, Miyax devine o fată inteligentă, preocupată de tundra arctică. Viața este bună până într-o zi când Miyax este trimisă să trăiască cu mătușa Martha, o femeie prea puțin cunoscută și rece. Plecat la vânătoare de foci, tatăl nu se mai întoarce și este declarat mort.

Orfană fiind, Miyax nu este decât un oaspete nedorit în casa mătușii, așa că la vârsta de 13 ani acceptă o căsătorie cu un băiat pe nume Daniel, deoarece îi va permite să părăsească casa mătușii. Cu toate acestea, în curând își dă seama că viața cu Daniel nu este mai bună ci chiar mai rea decât viața ei cu Martha și se hotărăște să plece.

Miyax își dă seama că nu are cum să ajungă la prietena ei și realizează că s-a pierdut în sălbăticia arctică, bazându-se doar pe puterea și cunoștințele ei. Întâlnirea cu haita de lupi schimbă totul. Învață să comunice cu lupii pentru a primi hrană și apă și, în timp, ei devin familiari. Când găsește o cale să se întoarcă la vechea ei viață eschimoasă, ea este sfâșiată între alegerea de a rămâne cu lupii sau de a se întoarce acasă.

Primul roman, Julie din neamul lupilor, a fost scris de Jean Craighead George în 1972 după care au urmat, Haita lui Julie și Julie. Prima carte este adesea studiată în sălile de clasă din America fiind pe lista de lecturi obligatorii și este, de asemenea, una dintre cele mai frecvent interzise cărți datorită subiectelor abordate: moarte, viol, violență și menstruație.


Cititorul are parte de mai multe analize.

Despre problemele de sănătate: Daniel are o dizabilitate mentală care nu este specificată. Faptul că el este tachinat de alții pentru că este ceea ce este, îl determină să-și încerce forța pe Miyax, așa ea având parte de episoade violente, abuzive.

Căsătorie aranjată

La treisprezece ani, Miyax se căsătorește cu fiul partenerului de afaceri al tatălui său pentru a scăpa de traiul cu mătușa ei care dealtfel este bine intenționată, dar incomodă.
Un alt personaj explică faptul că mariaje ca ale Juliei sunt destul de comune în orașul lor și până când partenerii cresc suficient pentru a-și consuma relația, ei trăiesc ca niște frați.

Lupii nu comunică în cuvinte, toată lumea știe, ci mai degrabă folosind limbajul corpului, să atingă și să miroasă. Miyax se chinuie să învețe cum să vorbească această nouă limbă și nu se înșală atunci când presupune că alte animale au propriul set de semnale ca o mișcare a cozii ori a urechilor din care îți poți da seama de intenția lor.

Tentativă de viol:

La presiunea colegilor lui care îl tot luau în bășcălie, spunând că:

Ha, ha. Idiotul de Daniel. Are o soție și nu se poate împerechea cu ea. Ha.(pagina 92)

are loc această scenă. Nu doresc a detalia, dar pot spune o părere proprie: cred că au exagerat părinții americani atunci când au acuzat acest paragraf. Și nu spun din punctul de vedere a unei mame de băieți.
După acest episod, fata a plecat de acasă Julie dispărând și rămânân doar Miyax.

La câteva decenii după publicarea cărții a fost descoperit că haitele de lupi nu au atât de mult o structură socială bazată pe dominație, ci o familie nucleară, unde mama și tatăl sunt liderii.

În 1971, Jean Craighead George și fiul ei, Luke, au plecat într-o excursie la Barrow, Alaska, pentru a face cercetări despre lupi pentru un articol pentru Reader’s Digest. În timp ce au zburat pe aeroportul Barrow, ea și fiul ei au văzut o tânără eschimoasă în tundră, despre care fiul ei a spus- „e foarte mică pentru a fi acolo singură”. La laboratorul de cercetări Arctic Barrow, George a observat oamenii de știință care studiau lupii și încercau să descifreze codul de comunicare. Se presupune că a fost martor atunci când un bărbat a „mușcat” din vârful nasului unui lup și așa a reușit să comunice cu el. Datorită acestor întâmplări ea a decis să scrie o carte despre o tânără care a supraviețuit singură în tundră, prin comunicarea cu lupii.

Cartea a primit medalia Newbery în 1973 și a fost nominalizată în categoria cărți pentru copii în cadrul Premiilor naționale de carte din 1973.

Pe lângă toate criticile, o carte care te îndeamnă să cauți detalii despre eschimoși, zona în care trăiesc, dar mai ales, despre lupi. Ce poate fi mai fascinant decât comuniunea dintre om și natură, lipsită de tehnologie și bazată doar pe abilitățile de supraviețuire. Aș experimenta așa ceva, chiar la vârsta pe care o am. Despre copii, ce să mai zic?!

Lasă un răspuns