Frică. Grijă. E oare cineva care poate afirma că nu s-a lăsat învăluit de ele, niciodată? Știu că există oameni ce nu au frică de nimic, asta la nivel declarativ. Și mai știu că atunci când ești mic – mic, până te dezmeticești, frica nu se poate culcuși în tine.
Dar ce este frica? Definiția din dex sună așa:
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.
Așadar, frica te poate cuprinde și din cele mai bizare motive: că ți-e teamă de o gâză, de fantomele din debara ori din dulap sau de zgomotul făcut de robotul de bucătărie, trebuie să faci ceva pentru a scăpa de acest disconfort.
Am discutat de multe ori cu băieții mei despre frică, iar ei, nu o dată, m-au întrebat dacă nu mi-e frică de nimic. Și chiar așa, oare ce îmi stârnește acest sentiment, mie personal? Am plecat în cercetare, în amintirile mele, și zău dacă am găsit vreo frică. Nu-mi era teamă de nimic! Cât era ziua de lungă alergam alături de gâze, mă cățăram în copaci, neîntrebându-mă niciodată dacă pot sau nu pentru că știam răspunsul, săream cele mai imposibile garduri, ori făceam curse cu bicicleta sau cu patinele cu rotile. Ei, acum, la momentul în care vorbesc, am vreo două-trei frici cărora le mai scap hățurile, dar în rest, mă descurc.
Nu același lucru pot spune despre micuțul meu băiat, care nu are încă abilitatea necesară de a domina aceste sentimente, aici referindu-mă la fricile specifice vârstei. Iar pentru a rezolva aceste trăiri am căutat tot felul de pârghii necesare pentru a înțelege și a putea interveni. Acum am ajuns în posesia unei cărticele noi și proaspete (vai, nu știți ce aromă de tiparniță răspândește!), pe care Luca n-a apucat s-o vadă, dar pe care eu am studiat-o. Este vorba despre Ce să faci când ți-e frică să te bagi în pat, apărută la Editura Trei, scrisă de Dr. Dawn Huebner și ilustrată de Bonnie Matthews. Dr. Dawn Huebner este psiholog clinician în Exeter, New Hampshire, specializată în tratarea copiilor şi a părinţilor lor.
Desenele amuzante ale lui Bonnie Matthews apar în multe cărţi şi reviste pentru copii. Este un ghid publicat de asociația americană de psihologie și se adresează copiilor care întâmpină această greutate. Ce este important la această tipăritură e faptul că-i interactivă. Copii și părinți deopotrivă, sunt invitați să facă tot soiul de trucuri, la propriu.
Există un cuvânt înainte ce trasează foarte clar pașii pe care trebuie să-i urmeze, atât părintele cât și copilul, pentru ca rezultatele să fie cele așteptate.
Dar în multe familii nu se întâmplă deloc așa. În schimb, ora de culcare devine ora de război. Ne certăm în legătură cu momentul. Ne certăm în legătură cu locul. Ne certăm în legătură cu cine o să-i culce și cu câte povești și dacă ne mai permitem sau nu încă o îmbrățișare, numai una, te rog.
…
Știți și voi toate astea. Și ați încercat, fără îndoială, tot ce v-a trecut prin minte pentru a vă face copilul să adoarmă într-un mod rezonabil și la o oră rezonabilă. Și după cum știți, nu există nici un pătuț care să-l poată ține pe copilul vostru încăpățânat de 8 ani, nu există nicio logică pentru a-l liniști pe copilul vostru speriat de 11 ani, și niciun program care să-l liniștească pe deplin pe copilul energic de 10 ani.
…
Voi ca părinți, jucați un rol important în a-l ajuta pe copilul vostru să dezvolte bune obiceiuri privind somnul, dar când copilul a ajuns la vârsta de 6, 9, sau 12 ani deja nu mai aveți abilitatea de a rezolva singuri problema. Aveți nevoie de ajutorul copilului vostru. Aici intră în scenă cartea aceasta.
Ce să faci când ți-e frică să te bagi în pat le oferă copiilor mijloacele de care au nevoie pentru a învinge problemele obișnuite ce survin la ora culcării, de la spaime la minți hiperactive și corpuri neliniștite.
Și așa cum am bănuit și anume, de a parcurge cartea mai întâi tu, părinte, acestea sunt și indicațiile autoarei. Abia după aceea lucrați alături de copil, etapă cu etapă, ceea ce este descris în ea. Autoarea ne mai sfătuiește să nu citim mult deodată, pentru că prezența trucurilor îi face pe copiii să vrea mai mult, așa trecând prea ușor și fără rezultate peste etape importante.
Chiar dacă unii copii ar vrea să citească mai înainte, nu-i lăsați, folosiți-vă de următorul truc ca pe o motivație de a lucra mai departe. Atunci când copiii sunt stăpâni pe o etapă, pot trece mai departe.
Ajutați-vă copilul să meargă mai departe, pas cu pas, arătându-vă încrezători în abilitatea sa de a reuși. Va veni momentul când veți putea pleca la culcare fericiți, și voi dar și el. Iar timpul câștigat noaptea va fi un dar pentru voi.
