În ultimul colet pe care l-am primit cu cărți de la Editura Arthur, dar distribuite de cartepedia, s-a regăsit și titlul despre care vreau să vă vorbesc acum. Le-am luat cu o reducere de 30%, fără a citit despre ele înainte sau a avea vreun plan dinainte stabilit. Erau niște titluri care nu se regăseau în biblioteca noastră drept pentru care le-am cumpărat. E clar că ceva m-a atras la ele de vreme ce le-am ales dintr-o ofertă destul de stufoasă.
Când au sosit și le-am putut analiza, una dintre ele nu ne-a mers la suflet, nefăcând parte din preferințele noastre. Însă puși în fața faptului împlinit, ne-am resemnat.
Vorbind cu o prietenă de-a mea și spunându-i oful, ne-a spus că ei le au, că fata cea mare le-a citit pe toate și că cea pe care nu am nimerit-o – ca preferință, nu-i bai că se citește într-o oră.
Luca a auzit conversația noastră și așa, privind unul la altul, am fost într-un gând: ce-ar fi să facem un challenge? Nu am mai făcut niciodată, dar uite că acum așa au stat lucrurile.
Când vezi cartea, una foarte frumoasă, cu coperte cartonate, și cu 240 de pagini, nu prea crezi că e posibil așa ceva. Dar odată deschisă, lucrurile se schimbă. E plină, ca să nu spun extra plină de ilustrații și sunt pagini întregi pe care scrie un cuvânt, două, ori chiar nici unul. Ilustrațiile sunt frumoase, migălite și am privit destul de mult la ele. Sunt semnate de Terry Denton, și practic spun povestea în imagini dându-i toată culoarea, în ciuda faptului că ele sunt alb-negru.
Și iată-ne prinși în provocare. Mai întâi a citit Luca, și i-au trebuit puțin peste 30 de minute să o termine.
După care a venit rândul meu și m-am încadrat și eu în același timp. Să nu credeți că nu am privit desenele, ori nu am întors cartea atunci când era scris pe dos.
După ce am terminat amândoi, am avut o serie de discuții legate de capitolul care ne-a plăcut cel mai mult, dar și cel care nu a plăcut, despre desene și povestea în sine. A durat mai mult dialogul dintre noi decât lecturarea cărții. Cred că e bună pentru copiii care nu omit în nici o discuție să afirme că nu le place lectura, pentru că este amuzantă și ar privi cititul din altă perspectivă.
Despre ce este vorba în poveste nu are rost să vă spun ci doar atașez recenzia de la editură.
Andy și Terry locuiesc în cea mai tare căsuță din copac. Au un bazin cu rechini care mănâncă oameni! Și o mașinărie care îți aruncă bezele în gură atunci când ți-e foame!
Dar ferește-te de monstrul marin care se dă drept sirenă! Și orice ai face, ai grijă să nu rămâi captiv într-un balon din gumă de mestecat.
Comandă acum cartea online, „Copacul cu 13 etaje” scrisă de Andy Griffiths și ilustrată de Terry Denton, apărută la editura Arthur. Costă 20 de lei, având o reducare de 30%.
