Așa s-a potrivit că am revenit astăzi în mijlocul Fluturașilor, prilej cu care n-am putut rata continuarea poveștii Sunt lipit de tine. Această poveste, pe care eu am descoperit-o într-una din librăriile din Marea Britanie, este una care oferă multe paliere de discuție cu copiii, tema acoperind o paletă de neratat mai ales că săptămâna asta Fluturașii continuă evaluarea inițială începută săptămâna trecută. Mâhnirea a fost aceea că au lipsit mulți copii, nouă dintre cei care vineri au participat la joacă fiind absenți, probabil prinși de bolile care și ele încep grădinița odată cu copiii. Asta este și nu știu cum anume putem ocoli această stare, numai printr-o prevenție și o respectare a regulilor care se cer atunci când ești bolnav. Odată cu copiii se îmbolnăvesc și părinții ori bunicii, frații mai mari ori mai mici, deci e un lanț în care intră multă lume fiecare gestionând problema cum se pricepe mai bine.
Revenind la întâlnirea de astăzi, am rugat copiii care știau povestea să o spună și colegilor lor și așa, împreună, ajutați fiind de carte, am făcut o repovestire. E interesant demersul pentru că așa poți să-ți faci o impresie despre cum a fost receptată, cine a înțeles și cât anume, pe ce se cere insistat și ce abordări ar avea o rată mai mare de succes.
După ce povestea a fost repetată de o parte și cunoscută de alta, cuvintele au fost bătute din palme (a se citi despărțite în silabe), sentimentele pe care cele două personaje le-au încercat exemplificate și de cei prezenți, am trecut mai departe la capitolul foarte îndrăgit de copii, cel senzorial. Ghindele britanice au sosit când au fost strigate, la fel și afinele care urmau a fi mâncate de cei mici, cu excepția unui singur copilaș restul adorându-le. Ar fi fost necesare mult mai multe pentru a potoli curiozitatea însă ne-am mulțumit cu ce-am avut.
S-au recapitulat toate simțurile cu mare bucurie, certificând faptul că a fost o temă foarte îndrăgită și chiar dacă erau atât de mici – la trei ani unii dintre ei chiar mai mici, multe informații au rămas în mintea lor acum putându-le asocia în noua poveste. Dialogurile care se înfiripă sunt minunate, unii dintre copii punând întrebări, alții răspunzând, și cine are copii știe freamătul și dorința de a arata ceea ce știi, bucuros de a stăpâni informații, dar mai ales de a le împărtăși.
Mai apoi am adus în atenția lor o fișă Montessori, de care mi-am adus aminte cu mare drag, folosindu-le tare des când Luca era mic. Nu știu să fi ratat vreun animal, această metodă având un impact foarte mare asupra lui. Ori de ce să nu duc și la această generație aceste imagini și acest concept? Fișele sunt de pe blogul Cameliei, buna mea prietenă care din păcate a ales să se retragă din mediul virtual, rămânând totuși o parte din munca ei care este descrisă pe blogul Mic atelier de creație.
Le-am printat și am invitat copiii să descoperim veverița pe bucăți, așa identificând părțile ei componente delimitându-le și vizual. Marea majoritate a dat curs cu brio acestei încercări, respectând cerința.
Dacă vă tentează, găsiți fișele mai jos. Merită să încercați!
Un joc de mișcare a urmat, când a trebuit să ducem o ghidă, țopăind, la un coș. Săritura cu desprindere de pe ambele picioare.
Săriturile reprezintă deprinderi motrice naturale care au un larg caracter aplicativ în viaţa cotidiană a omului.
De asemenea, reprezintă mijloace importante pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază, cu precădere: îndemânare, forţă şi viteză. Prin exersarea săriturilor se contribuie la formarea unor trăsături pozitive de caracter cum ar fi: voinţa, hotărârea, curajul. În general, preșcolarii apreciază săriturile şi le execută cu plăcere.
De mai multe ori am jucat că tare frumos a fost! Cu speranța că Fluturașii bolnăviori se vor reface repede, ne gândim la întâlnirile ce vor urma acolo unde vom descoperi multe lucruri interesante. Spor la jucat!
