machetedidactice.com

Activități educative copii – „Toporișca” de Gary Paulsen, o carte despre supraviețuire, determinare și speranță

Lecturile copilăriei te transportă în lumi dar mai ales în situații greu de trăit în viața reală. Poate unii dintre noi, la un moment dat, vor avea nenorocul de a confrunta cu așa grozăvii, dar marea majoritate a maselor vor rămâne numai cu experiența lecturii.

Toporișca de Gary Paulsen, apărută la Editura Arthur în colecția Cărțile de aur ale copilăriei, ilustrațiile semnate de Ciprian Udrescu, este genul de carte pe care nu ai mai vrea să o termini. Antrenantă, emoționantă, tulburătoare, te captivează de la primele cuvinte.

toporișca
Brian Robeson este un băiat de treisprezece ani care este părtaș la divorțul părinților, el fiind lăsat în grija mamei, dar având posibilitatea să petreacă vacanțele alături de tatăl său care era inginer și lucra în Nordul Canadei.

Ca întotdeauna, gândurile începeau cu un singur cuvânt.
Divorț.
„Ce cuvânt urât!” își zise. Un cuvânt urât și sfâșietor care nu însemna decât certuri, țipete și avocați. Doamne, ce mai ura avocații, cum stăteau ei așa cu zâmbetele alea prefăcute și încercau să-i explice în termeni juridici, cum se ducea de râpă, cum se zguduia și se sfărâma totul, cum se zguduia și se sfărâma tot ce crezuse de neclintit. Divorț. Un cuvânt care desparte, un cuvânt urât care desparte.
Divorț.
Secrete. (pag. 6)

Și parcă această povară nu ar fi fost de ajuns, avionul care-l transporta pe Brian la tatăl lui se prăbușește, dar nu oricum, ci în urma unui infarct pe care-l are pilotul.

Izbit din nou de durere ca de o lovitură de ciocan, pilotul păru că se face una cu scaunul și Brian se repezi să-l ajute. Nu-și dădea seama ce se întâmplă.
Apoi pricepu.
Înșelesese. Gura pilotului se schimonosi; înjura și lovea spasmodic scaunul, ținându-se strâns de umăr. Înjura și șuera:
– Pieptul! Doamne Dumnezeule, îmi sparge pieptul!
Înțelesese prea bine.
Pilotul avea un atac de cord. (pag. 15)

În ciuda acestui accident, Brian scapă cu răni ușoare ce nu-i pun viața în pericol. Se trezește într-un mediu în care este rupt de civilizație, fără a avea la el nimic altceva decât o toporișcă, aceasta fiindu-i dăruită de mama sa la plecare.

Brian deschise ochii și începu să țipe.
Preț de câteva secunde, nu-și dădu seama unde se află, credea că încă se mai prăbușește, că o să moară. Țipă până își pierdu răsuflarea.
Tăcere, apoi, întretăiată de suspine. Pieptul i se umplea, din nou, cu aer și încă mai plângea încet. De unde atâta liniște? Cu doar câteva clipe în urmă, totul era zgomot, rupere, sfâșiere, urlet. Acum, tăcere. (pag. 38)

Impactul avut asupra noastră a fost mare și asta pentru că experiențele prin care a trecut băiatul de treisprezece ani sunt foarte crude. Poate cel mai mult mi-a plăcut faptul că Brian, în căutarea răspunsurilor la problemele ivite, se întoarce mereu la școală și la cunoștințele dobândite până atunci.

Niciodată, în nici o carte, în niciun film despre natură din toate câte văzuse la televizor, nu se vorbise despre țânțari sau muște. În programele alea despre frumusețile naturii nu se arătau decât priveliști încântătoare și animale care țopăiau și păreau să se distreze de minune. (pag. 44)

Brian avusese cândva un profesor de engleză, pe nume Perpich, care îi îndemna întotdeauna să aibă o atitudine pozitivă, să gândească pozitiv, să încerce să aibă mereu controlul în orice situație. Da, asta le spunea Perpich: „Gândiți mereu pozitiv și nu pierdeți controlul asupra situației”. (pag. 54)

Ce citise, ce văzuse despre cum să-ți faci rost de hrană în sălbăticie? Parcă văzuse ceva… A, da, un program la televizor despre piloții din aviația militară și un curs pe care aceștia îl făceau. Un curs de supraviețuire. Bun așa, acum își amintea programul. (pag. 66)

Dar cum se face focul? Se gândi la orele de la școală. La toate orele de științe ale naturii. Oare învățase vreodată cum se face focul? Le explicase vreodată vreun profesor „Uite, așa se face focul…” (pag. 95)

Luca a trăit, la maxim, fiecare propoziție. Se oprea din când în când și făcea tot soiul de comentarii despre cum ar proceda el ori dădea pronosticuri despre ce va face Brian. De multe ori am auzit:
– Știu mama, știu cum va proceda băiatul!

Băiatul reușește să-și construiască un adăpost, să găsească hrana necesară supraviețuirii, să confecționeze un arc pentru a prinde păsări dar și să deslușească tainele prinderii peștilor în lacul pe care l-a făurit. Atât de bine se descurcă și reușește să iasă din situații complicate încât aproape că-ți dorești să fii și tu în situația lui, pentru a vedea dacă ai aceleași abilități dar și dacă ești îndeajuns de curajos. O furtună foarte puternică scoate epava avionului la suprafața lacului așa copilul reușind să recupereze kit-ul de supraviețuire ce se va dovedi esențial în salvarea lui.

toporișca1

Finalul este unul fericit iar epilogul vine să dea unele explicații la ce s-a petrecut după ce băiatul a fost salvat. Aflăm cum se numesc fructele și păsările pe care Brian le-a numit într-un fel propriu, neștiind denumirea lor reală dar și că acesta a suferit transformări care s-au dovedit a fi permanente. A devenit mai chibzuit, a rămas fascinat de cantitatea și divestitatea produselor. A rămas cu multe semne de întrebare legate de cele văzute și învățate în sălbăticie. Pentru că băiatul a fost salvat înainte de venirea iernii, atunci când se presupune că s-ar fi descurcat mult, mult mai greu să supraviețuiească, autorul a scris o continuare a cărții, la cererea cititorilor, în care a descris ce s-ar fi întâmplat în aceste condiții. Cartea se numește „Brian’s winter ” care, din păcate, nu a fost tradusă în românește.

51GWUKXQg1L._SX331_BO1,204,203,200_

Toporișca este o carte ce nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui copil. Al tău o are?

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Activități educative copii – „Toporișca” de Gary Paulsen, o carte despre supraviețuire, determinare și speranță”

%d