Întrucât îl privește pe Labiș, tânăr poet, pe care un accident nefericit l-a făcut să piară la 21 de ani, eu nici nu mă întreb ce ar fi devenit dacă trăia, pentru că îl consider un poet pe deplin exprimat, de la care au rămas câteva poeme încântătoare, pe care istoria literaturii noastre nu le poate trece cu vederea. Iată un prilej pentru un estet să se întrebe din nou ce este poezia, ca artă, fără îndoială, căci problema cealaltă a funcției ei prin oglindire este pentru noi definitiv rezolvată.
George Călinescu
Intri în poezia lui Nicolae Labiș ca într-o pădure foșnitoare de vorbe și imagini, în care toate își răspund. Esențele tari ale pădurii, stânca, pământul puternic acoperit de verdeața cetinei fără moarte, izvoarele repezi de munte au dat viața lor acestui copil al poeziei, cu destin crud.
Crescut între dealurile, munții și codrii Moldovei, de nord, el a găsit de la început în preajma lui măreția și n-a făcut nici o sforțare pentru a o putea exprima. Vorbele au sporit în el odată cu basmele și balada și au pornit înafară fără ca el să le „zugrăvească, prea lesne distilându-se în grai”. Adică Labiș a cântat, după cuvântul lui Goethe despre poet, liber și firesc, cum cântă pasărea din ram. Și cu vorbele învățate, în primul rând, din Miorița. Apoi de la Eminescu și de la Sadoveanu. Într-un târziu, când a coborât din pădurile sale, a mai cunoscut și alți învățăcei ai eternei năzuinți către frumusețe, români și străini.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Primăvara
Sub soarele de primăvară
Zăpada-ncepe să crape
Și-n brazde freamătă ușoară
Minunea firelor de ape.
Apoi nici asta nu mai este
Iar gliile încep să fiarbă
Și crește-n sus ca în poveste
Minunea firelor de iarbă.
E-o revărsare de ogoare
Fără răzoare, fără hat,
Prin care duduie-n vibrare
Tractoare-n cântec cadențat.
E-atât de cald și-atât de bine
În proaspăt, însorita zi!
Visezi pătulele mai pline
Din toamna care va veni.
P.S. Dimensiunea ansamblului cu portretele lui Labiș și Sadoveanu este de 130 X 90 centimetri. Aceasta este o copie a tapiseriei aflate la Galeria oamenilor de seamă din Fălticeni.
Dimensiunea mălinului este de 140 X 100 centimetri. Am confecționat mălinul pentru că satul natal al poetului este Poiana Mărului, în comuna Mălini. Despre casa memorială a lui Nicolae Labiș am mai scris aici și aici.
