Continuam să „alergăm” prin istorie și tot atât de bine pot afirma că încerc să caut modalități prin care să nu se împământenească ideea de respingere a acestei minunate materii. Pentru că așa cum spuneam, Luca nu înțelege avalanșa de termeni și personaje ce se perindă prin secole cu viteza luminii.
La școală este alocată istoriei doar o oră pe săptămână, iar la clasa copilului ea este pusă în ultima zi a săptămânii. Asta înseamnă că în multe situații, se sare peste ea. Doamna o recuperează, de fiecare dată, dar tot s-a creat o respingere când vine vorba de ea.
La această lecție, cea despre Mihai Viteazul, am început cu poezia populară culeasă de Vasile Alecsandri. Iată ce spunea autorul despre ea:
Acest cântec l-am găsit scris într-o psaltire foarte veche din biblioteca mănăstirii Neamțului. Dedesubtul cântecului erau următoarele cuvinte scrise cu slovă călugărească: „Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob a lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul.”
Cântecul lui Mihai Viteazul
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
Auzit-ați de-un oltean,
De-un oltean, de-un craiovean
Ce nu-i pasă de sultan?
Auzit-ați de-un viteaz
Care veșnic șade treaz
Cât e țara la necaz?
Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?
El e Domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat și biruit.
Spuie râul cel oltean,
Spuie valul dunărean
Și codrul călugărean
Câte lupte au privit,
Câte oști au mistuit
Câte oase-au înălbit?
Mulți ca frunzele de brad,
Ca nisipul de pe vad,
Ca gemetele din iad!
Spuie corbii munților
Și fiarele codrilor
Care-a fost nutrețul lor?
Fost-au leșuri tătărești
Și turcești și ungurești
Date-n săbii românești!
Alelei! Mihai, Mihai!
Căci de noi milă nu ai,
Să ne scapi de-amar și vai!
Am citit ceea ce era în carte dar și alte informații. De un real folos ne-au fost câteva fișe pe care le-am găsit pe didactic.ro
Am folosit și o machetă didactică în care am reprezentat cele trei țări românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Am făcut un exercițiu de imaginație și am „văzut” cum domnitorul l-a alungat pe Andrei Bathory din Transilvania dar și pe Ieremie Movilă din Moldova.
Despre Mihai Viteazul – istorie clasa a IV-A – video
Am citit, am ascultat, am completat, am discutat și parcă nu a mai părut atât de complicat totul. 🙂
Ei bine, imaginea de mare războinic, de mare strateg militar, ca și vitejia lui, l-au făcut chiar și pe Sultan să se teamă de Mihai Viteazul, mai mult decât de toți generalii și regii Europei Apusene. Teama a pătruns adânc și în sufletul poporului turc datorită campaniilor sale devastatoare care au pus în pericol chiar și capitala imperiului. Din acest motiv, mamele turcoaice obișnuiau să-și sperie copiii în acea vreme (și au făcut-o mult timp și după moartea lui Mihai) cu următoarele cuvinte: “Susa, susa, Mihai gheb belir!”, ceea ce în traducere înseamnă “Nu mai plânge, nu mai plânge, că vine domnul Mihai!” Acest lucru este unul remarcabil și fără precedent la otomani și merită să fie cunoscut de români! (sursa: cunoastelumea.ro)
I s-a spus Viteazul pentru că a avut curajul să înfrunte forța uriasă a Imperiului Otoman din acele vremuri, dar și toate celelalte națiuni vremelnic potrivnice din jurul României: ungurii, polonezii, tătarii și rușii.
Să ne cinstim înaintașii curajoși și vrednici!
