Machete didactice – Omul care sfințește locul

Stau în cumpănă gândindu-mă cu ce anume să încep. Oare să povestesc despre această minunată primăvară, ce s-a lăsat atât de mult așteptată, dar în momentul în care a venit, a avut o așa desfășurare de forțe că m-a lăsat fără grai?

Școală Negrileasa 28april20152

Sau să vorbesc despre berzele pe care oamenii de pe aceste meleaguri le iubesc, nedorind a le distruge cuiburile? Poate au gândit că sunt destui de-ai lor, pe care viața asta tumultoasă i-a strămutat în cine știe în ce loc al pământului, făcând tot felul de treburi pe care aici, nu le-ar fi prestat. Sau, să fie o tradiție ce nici cea mai crâncenă criză să nu o poată dovedi?

Ori mai bine aș începe cu femei care, încă, mai spală rufele la râu, neluând în seamă avalanșa tehnologică ce-a intrat în toate cotloanele, sau, mă rog, în aproape toate ungherele țării?

Școală Negrileasa 28april2015

Parcă, totuși, înclin să cred că se cuvine să povestesc despre o școală ridicată în anul 1893, care, e mai semeață ca niciodată. De fapt, cred că ăsta este și ineditul situației, acela a unui loc încărcat de istorie, loc ce așteaptă pe cei dornici să-și ostoiască dorul de istorie, de neam, de obiceiuri. Poate școala a supraviețuit anilor pentru că așa a vrut Dumnezeu, sau poate au contribuit și oamenii locului la supraviețuirea ei. Uitându-mă la ea, la școlăreii și dascălii de acolo, nu aveam cum să nu-mi imaginez manualele electronice impuse de mai marii educației, care sunt complet rupți de realitate. Și ce-i mai trist, nu fac absolut nimic să iasă din această situație jenantă, de atâția ani.

Școală Negrileasa 28april20151

Am avut parte de clipe minunate, de o întoarcere în timp și spun acest lucru nu în sensul rău al cuvântului, ci dimpotrivă, cu respect și drag.

O sală în care paisprezece școlărei de clasă pregătitoare făceau echipă cu doi, da! am scris bine, doi, școlărei de clasa a III-a, pentru că: „așa au fost timpurile atunci, doamnă!”. Ori timpurile erau cu câțiva ani în urmă.

Of-ul dăscăliței era unul singur: că nu se poate face performanță. Dar carte se făcea. S-a făcut, se face și așa va fi în continuare.

Trebuie să luăm aminte de la oamenii care nu și-au pierdut simțul realității și care, s-au adaptat, de voie de nevoie, la tăvălugul celor de la minister ce doresc performanță. Cu orice preț, cel puțin în acte. În maldărul de acte ce trebuie întocmint, asta în detrimentul procesului real de învățământ.

În rest, numai de bine. Se pregătesc pentru cercul pedagogic de la mijlocul lunii mai, când vor fi tare mulți invitați. Cu siguranță că totul va ieși bine, pentru că interes și eforturi s-au depus, dar problema de fond tot nu va fi rezolvată. Copiii au ieșit la o miuță, iar paznicul li s-a alăturat, lăsând toporul cu care spărgea lemnele necesare încălzirii sălilor de clasă, să se mai hodinească oleacă.

Materiale aprilie 2015 Materiale aprilie 20152

Oare chiar nu se poate face nimic, pentru a veni în întâmpinarea acestor dascăli care chiar doresc să-și facă meseria?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: