Scrie o compunere cu următorul sfârșit dat: „De atunci iubesc și mai mult animalele”.
Așa a sunat activitatea independentă pe care Luca, alături de colegii lui, a avut-o de făcut, vineri, la ora de limba română.
Iar ceea ce a ieșit, a reprezentat pentru Luca o mare, mare bucurie, pentru că doamna învățătoare a considerat că cea mai bună și frumoasă compunere a fost a lui.
După ce aceasta a lecturat-o în fața clase, copiii au spus că, motivul pentru care Luca face așa compuneri frumoase este faptul că… părinții lui sunt profesori (poate sub impresia atelierului de lectură pe care l-am organizat în săptămâna cu „Școala altfel”). Învățătoarea le-a comunicat copiilor că părinții lui Luca nu sunt profesori, dar el se exprimă așa de frumos, pentru că citește.
Ușor, ușor, bagajul pe care-l adună Luca în urma lecturilor, sporește. Iar dacă recunoașterea vine și de la cei care contează, pentru el, nu se poate împletire mai frumoasă. Fiecare individ are nevoie de recunoaștere și de o încurajare. Important este ca aceste aprecieri să fie rostite și simțite în plină perioadă de formare.
Hoțul
de Luca Octavian
Eu am un cățeluș și două pisici. Îi îngrijesc cu mare drag pe necuvântătorii mei. Mă joc cu ei, le dau de mâncare și noaptea îi iau în casă să nu le fie frig.
Dar într-o zi, a venit un hoț periculos care a vrut să fure toată averea. A sunat alarma casei, iar eu m-am ascuns după perdele. Animalele mele au sărit pe el. Cățelul l-a mușcat de picior, pisicile l-au zgâriat pe față și pe corp. Acesta și-a luat tălpășița afară din curte. Când am aflat i-am dichisit pe măsură, le-am dat porția dublă de mâncare și seara i-am luat la mine în pat.
De atunci iubesc și mai mult animalele.
Inspirație și drag de cuvinte!
