Machete didactice – Atunci când poveștile nu mai sunt ceea ce par a fi

O remarcă recentă, făcută de o mămică, m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva alunecăm pe o pantă cam periculoasă, în ceea ce privește modul în care interpretăm și mai nou, disecăm, o poveste. Remarca suna cam așa:

 Exagerez eu sau o astfel de imagine nu ar trebui pusa intr-o carte pentru copii? Am cumparat cartea de pe net fara sa o fi rasfoit in prealabil… Mare greseala. A doua greseala – i-am dat-o direct fiica-mi, fara sa o rasfoiesc eu mai intai. Noroc ca ea nu a deschis la imaginea asta.

Bun, cam așa arăta nedumerirea. Trebuie specificat că este vorba despre o scenă din cartea Pinocchio Carlo Collodi.

pinocchi

Eu nu știu dacă face bine cuiva ca aceste povești, citite  și răscitite de milioane de oameni, să fie disecate și analizate de-a fir a păr. Practic, în povestea de față, dacă o analizezi la sânge, te oripilezi de ce vezi și auzi sau îți închipui. Avem de-a face cu șarlatani, cu un băiețel (care nici nu-i adevărat, în primă fază) naiv, cu o Zână care-l tot condiționează să facă una și alta, altfel nu îl va ajuta să prindă viață, cu situații bizare în care copiii neascultători se transformă în măgari, asta după ce se droghează și… nu-ți mai vine să citești nimic. Nu mai pomenesc de bietul bătrân Geppeto care este înghițit de o balenă și tot ceea ce urmează.

Ori nu cred că în Pinocchio despre asta este vorba. Consider că ideea acestui basm este alta. Copiii mei au lecturat cu mult drag și au trecut prin peripețiile acestui năzdrăvan băiețel de lemn, cu altă optică și cu alte idei. Nu s-au oripilat la nimic din ceea ce se dorește acum a se elimina.

Să mergem la alt basm și anume la Alba ca Zăpada, acolo unde o biată orfană are de luptat cu o mamă vitregă pe cât de frumoasă pe atât de haină. Aici avem un vânător trimis să scoată inima dintr-o copilă, asta pentru a satisface un capriciu bolnav al unui adult. Apoi, fetița aceasta se refugiază în pădure, acolo unde ajunge să conviețuiască alături de 7 bărbați. E drept că aceștia sunt pitici, dar tot bărbați sunt. Un adult poate gândi obscen și atât de departe, imaginându-și cine știe ce orgii. Dar un copil știe de așa ceva? Nici o clipă gândul lui nu alunecă   atât de departe. El vede cu totul și cu totul altceva.

Ce să mai spunem de Cenușăreasa, biata Cenușăreasa batjocorită de un cârd de surori dar și de o mamă vitregă. Un adult ar gândi că nu se prea cade să citească acestă poveste după care să vorbească despre toleranță și tot ceea ce înseamnă ea. Dar, încă o dată repet, copiii nu privesc basmele așa, din acest punct de vedere. Ei nu știu de incesturi, adultere, rivalități între frați, tentații sexuale.

Basmele ne arată semnificatia binelui și răului, ne ajută să ne stimulăm imaginatia, să ne dezvoltăm inteligența si, mai ales, sa vedem mai clar cauzele emoțiilor noastre. Asta este esența lor!

Consider că ai puterea, ca adult, să alegi ce basme crezi că se potrivesc copiilor tăi. Dar nu cred că este indicat ca aceștia să audă numai despre bine (pentru că nu mai au termen de comparație pentru rău), să vadă numai zâne și sirene ori ponei drăguți și roz, să creadă că totul este numai lapte și miere. Consider că lucrurile trebuiesc tratate firesc, fără a diseca până în rărunchi, o poveste ce se dorește a fi altceva. Exagerările nu fac bine nimănui iar aluziile cu tentă sexuală ce acum se regăsesc, mai nou, în unele piese de teatru pentru copii, nu fac decât să ne pună pe gânduri. Este adevărat că asta vinde cel mai bine, dezmățul și tot ce are legătură cu sexul, dar este timp pentru toate. Se vor întâlni ai noștri copii cu toate acestea, dar trebuie să întârziem și să facem de așa natură ca totul să se petreacă la momentul oportun.

Există atât de multe tipărituri și atât de multe abordări că este practic imposibil să nu găsești ceva pe gustul tău. Oferta este atât de vastă pentru că și noi suntem atât de diferiți. Sunt multe situații în care, ceea ce laudă multă lume, ție să nu-ți placă. Frumosul este văzut diferit iar … gusturile nu se discută! 🙂

Așadar, poveștile fac parte din viața noastră fie că vrem sau nu. Important este să ne poziționăm în povestea potrivită. Poate fi a noastră sau… a altuia. 🙂 Depinde de fler!

DSC_2491DSC_2494 DSC_2499 DSC_2502

Lasă un răspuns

6 gânduri despre “Machete didactice – Atunci când poveștile nu mai sunt ceea ce par a fi”

%d blogeri au apreciat: