Nu ştiu de la ce a pornit această chemare de-a vorbi despre pompieri. Sau poate că ştiu, dar ce importanţă mai are! Este bine că această chemare n-a rămas la stadiul de proiect ci s-a concretizat.
Despre pompieri am vorbit şi acasă şi la grădi dar şi la şcoală. A avut ocazia să meargă şi să-i vadă în garnizoană, acasă la ei. Oricum ai privi, focul este fascinant pentru toată lumea, mic şi mare!
Însă trebuie să transmitem celor mici că tot focul ne poate fi şi prieten şi duşman.
Anul trecut am făcut o lecţie cu această temă iar atunci ne-am pregătit mai în amănunt, adică am avut şi costumaţie adecvată.
Anul trecut Ciopârţilă a fost acela care ne-a trimis să disecăm această meserie atât de frumoasă dar atât de periculoasă. De fiecare dată când vine vorba de Ciopârţilă, Luca este de-a dreptul încântat. De atunci ne-am mai întâlnit cu el, și nu o dată.
E una din cărţile copilăriei mele iar versurile sunt foarte uşor de memorat şi nostime:
Dragi copii, pe-această filă
vi-l prezint pe Ciopârţilă.
ziua-ntreaga ciopârţeşte
tot ce-n cale întâlneşte.
Când mergeam cu trei viteze
a-nceput să claxoneze!
Vrei, pe câte socotesc,
şi amendă să plătesc!
Cică n-a citit că-i scris:
claxonatul interzis!Opt pompieri cu zece scări
au sosit din depărtări,
zdrăngănind din clopoţel,
să salveze-un băiţelColo, înspre zori de zi,
cu stinghii şi cu frânghii
şi cu fel de fel de sfori
ce legară de-ascensor.În sfârșit, mi l-au salvat
pe năstruşnicul băiat.
Pe lângă Ciopârţilă, unde se vorbea despre intervenţia pompierilor, Luca a mai făcut o fişă, dar în aceasta a scris câteva basme româneşti în care se regăseşte focul.
Dar să revenim la ceea ce-am realizat astăzi. Am ridicat puţin ştachetă şi am optat pentru o lectură mai complicată din Vreau să ştiu – 1000 de întrebări şi răspunsuri de la editura Teora.
Luca aşa a completat una dintre ele.
