Machete didactice – Amalgam de anotimpuri * Primeniri, varianta 6

DSC_5450

Primăvara aduce cu ea un vârtej de sentimente şi mă gândesc că acest lucru este posibil datorită renaşterii. Nu ştiu cum văd oamenii aceste schimbări, aşa cum nu ştiu, cum anume îşi gestionează trăirile. Nu am suferit până acum în nici o primăvară de astenie sau cel puţin nu am fost diagnosticată cu aşa ceva. Ştiu că există astenii de primăvară şi de toamnă dar n-am auzit de aşa suferinţe atribuite anotimpurilor vara şi iarna. Însă, am perioade în care sufletul meu face nişte tururi de forţă prin anotimpuri, nerespectând înşiruirea logică a lor. Şi aşa, sunt momente în care, pe parcursul unei zile, „reuşesc” să bifez toate anotimpurile, fără a dori neapărat să trec prin asta.

Sunt perioade în care pot gestiona uşor aceste trăiri dar și momente când îmi este foarte greu!

Primăvara este … ce cuvinte să folosesc? Este o minune de anotimp! Îl ador cu toată fibra mea şi mă bucur cu o intensitate foarte greu de exprimat. Practic, de cum stă să vină, îmi aleg câteva plante pentru care devin un Sherlock Holmes, atât sunt de atentă la toate detaliile şi la toate aspectele dezvoltării  lor. Probabil că mulţi mă privesc ca pe o ciudată văzând cum studiez ori o buruiană, ori ceva plante mai nobile existente pe plaiurile mele.

DSC_5433 DSC_5437 DSC_5438

Şi sunt multe momente când caut poezii. În ultima perioadă a stat şi Luca alături de mine, iar Răzvan ne-a privit şi ascultat din umbră. Şi cred că-i bine pentru toţi, şi mici dar şi mari.

Păpădia paraşută

       de Emilia Plugaru

Obosită rău de tot,

Furnicuţa s-a oprit

Pe un fir de păpădie

Şi un pic a aţipit.

Bate-un vântuleţ şăgalnic,

Păpădia-ncetişor

Se dă huţa: na, ni, na,

Furnicuţo, somn uşor.

Se trezeşte furnicuţa:

– Ce de bine e să stai

Să priveşti spre cerul larg

Când afară-i luna mai.

Deodată, furnicuţa

Observă că zboară-n sus.

Firul cel de păpădie

De la locul lui s-a smuls.

– Furnicuţo, ţin-te bine

Cu lăbuţele de mine,

Căci zburăm acum pe ruta

Cer-Pământ… cu paraşuta.

 

Viorica

    de Emilia Plugaru

S-a topit zăpada

Din pădurea rară,

Un strop de cer albastru

Pe pământ coboară.

Se bucură pământul.

Cu blânda lui suflare

Sărută picătura

Şi o preface-n floare.

Albastrul cer priveşte

Cu drag la floricică.

Pădurea o dezmiardă

Şi-i zice – Viorică.

 

Spuneam mai sus că sunt momente în care anotimpurile alcătuiesc un amalgam. De exemplu, nopţi de vară când eu „îngheţ” sau dăţi când dimineaţa este vară, după amiaza multă mohoreală, pentru ca seara să aibă minunate sclipiri de iarnă. Cu siguranţă că mai am companioni nevăzuţi, ce trec prin aceleaşi stări.

Vara este … oare cum să spun? Solară, acumulatorul meu. În acest anotimp am avut cele mai năstruşnice vise.

DSC_5435

 

Ploaie de vară

de Emilia Plugaru

Picături de ploaie caldă

Picură pe trotuare,

Un copil al nu ştiu cui,

Fericit aleargă, sare.

De la bloc îl vede tatăl

Şi îi strigă, supărat:

– Ce aştepţi, afară plouă,

Vin-acasă, imediat!

Dar deodată-şi aminteşte

Că şi el, când era mic,

Alerga desculţ prin ploaie:

– Bine, mai rămâi un pic…

 

Ruză buburuză

de Emilia Plugaru

Mica buburuză

Cu aripi subţiri,

Şi-a-njghebat căsuţă

Chiar în trandafiri.

Ruza buburuză

Se trezeşte-n zori,

Îşi petrece ziua,

Colo, printre flori.

Seara se întoarce

La căsuţa sa,

În pătucul moale

Ca de catifea.

O petală roză,

Îşi aşterne-n faţă

Şi-apoi doarme dulce

Până dimineaţă.

 

Toamna este …  bogată, rodnică, colorată (vorba lui Luca), perioada în care cei care au trudit două anotimpuri ajung să culeagă roadele muncii lor.
Văd lanuri de porumb şi floarea soarelui.
Văd grămezi de cartofi şi coşărci cu struguri.
Văd părinţi emoţionaţi şi copii şi mai şi. Doar începe şcoala!
Văd umbrele frumos colorate, pelerine de ploaie la fel, dar şi cizme de cauciuc ce au altă înfăţişare decât cele din copilăria mea.
Văd frunze care în ciuda faptului că sunt moarte, etalează culori calde şi … vii!
Ori nu sunt suficiente motive să te facă să reflectezi asupra îndrăgostelii de  toamnă?

DSC_5439 DSC_5446

Încă-i toamnă

de Emilia Plugaru

 

Scuturând din păr zăpadă,

Iarna, pe neprins de veste,

A sosit în plină toamnă,

E ograda ca-n poveste.

Dar o ploaie zăpăcită

A şi colorat zăpada.

Ca o foaie mâzgălită

E acum toată ograda.

Azorică revoltat

Latră-ntruna: Ploaie caldă,

De ce oare-ai desenat

Pete negre pe zăpadă?

Şterge petele mai iute,

Vreau să plec la săniuş!

– Nu se poate, e devreme,

Încă-i toamnă, căţeluş…

 

Toamna ţese covoraş

  de Emilia Plugaru

 

Pomii, goi, se întristează,

La verdeaţa lor visează.

Toamna ţese colo jos

Din frunze covor frumos.

Eu încet, încet păşesc,

Teamă mi-e să nu-l strivesc,

Şi buchet de frunze-adun

În ierbar să mi le pun.

Iarna este…  Să spun de Crăciun şi de bradul împodobit în aşteptare de cadouri? Sau aş putea pomeni despre găteala naturii, atunci când toate veșmintele sunt preţioase?
Ori despre colinde şi tradiţii reînviate? Ce multe se pot spune! Oameni îngheţaţi dar atât de vii, dealuri pline de chiote scoase de copiii veniţi la săniuş, gutui galbene în ferestre şi lumânări cu sclipiri de vis, năsucuri roşii şi mânuţe îngheţate, ţurţuri… . Anul nou, dorinţe noi, începuturi!
Iarna are destule argumente pentru a nu fi cu nimic mai prejos faţă de suratele sale.

DSC_5441 DSC_5443 DSC_5445

Anul nou

de Emilia Plugaru

Ninge, ninge peste sat.

Fulgii cad încet, încet.

Albi sunt picii de pe stradă

Parcă-s oameni de omăt.

Aeru-i a sărbătoare,

Porţile sunt larg deschise.

Peste tot miros de pâine,

Peste tot lumini aprinse.

Câinii tac în noaptea asta.

Gospodarii, stând în prag,

Întâlnesc colindătorii

Şi le zic aşa cu drag:

– Picilor, da-ţi traista-ncoace,

Să vă pună moşu-n ea,

Un colac mare cât roata,

Na, măi ţică, şi-o para.

V-aş ruga ca şi la anul

Să mai treceţi pe aici,

Doar aşa veţi ţine minte

Că aţi fost odată mici…

Anul vechi de-acu se duce,

Anul Nou, iată-l pe drum,

De mânuţă îl aduce

Bunul nostru Moş Crăciun!

 

Vine iarna

de Emilia Plugaru

 

Au luat copiii

Cu asalt ograda.

Oare ce se-ntâmplă?

Cade-ncet zăpada.

În sfârşit şi iarna

A venit la noi,

Fulgii, jucăuşii,

Joacă hora-n toi.

Ce mai bucurie,

Ninge fulgi măşcaţi.

Hai, ieşiţi afară

Să mă-ntâmpinaţi!

Iarna ne îndeamnă

Să ieşim din casă.

Strat de stele albe

Peste noi se lasă.

Pe care din aceste anotimpuri să-l alegi? Foarte greu!

Dar important este să ne bucurăm de fiecare oră din viaţă, indiferent de anotimpul ei!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Machete didactice – Amalgam de anotimpuri * Primeniri, varianta 6”

%d blogeri au apreciat: