A fost o zi frumoasă, intensă și plină de provocări. O zi în care am avut mai mulți copii decât de obicei și în care, încă o dată, mi-am dat seama cât de important este parteneriatul dintre familie și omul care îl însoțește pe copil în procesul de învățare. Educația nu poate fi făcută de unul singur. Ea se construiește în echipă, prin încredere, comunicare, rutină și respect reciproc.
Înainte de orice, aș vrea să îi rog pe părinți un singur lucru, unul aparent mărunt, dar care face o diferență uriașă: dacă intenționați să aduceți copilul la activitățile Rainbow Land, vă rog să mă anunțați măcar cu o seară înainte.
Poate că, din exterior, nu pare atât de important. În realitate însă, în spatele fiecărei activități există ore întregi de pregătire. Copiii care vin la Rainbow Land au vârste între 3 și 10 ani, iar eu îmi doresc ca fiecare dintre ei să găsească materiale potrivite nivelului său de dezvoltare. Toate fișele sunt pregătite din timp, pentru că la spațiul de activitate nu am imprimantă și nici posibilitatea de a improviza pe loc. Car după mine topuri de hârtie albă și colorată, rechizite, creioane, radiere, lipici, materiale senzoriale și multe alte lucruri necesare fiecărui copil.
La toate acestea se adaugă și micul dejun. Una este să pregătești masa pentru șase copii și cu totul alta pentru doisprezece. Îmi doresc din suflet să primesc fiecare copil care își dorește să vină, iar ușa mea este deschisă pentru toți. Am nevoie doar de puțin ajutor din partea părinților, pentru ca totul să fie organizat așa cum copiii merită.
Activitatea de astăzi a continuat călătoria începută ieri în lumea pepenilor. Am descoperit împreună pepenele galben și pepenele cu miez galben, observând cu atenție asemănările și deosebirile dintre ei. Copiii au privit, au atins, au mirosit și au gustat fructele, transformând învățarea într-o experiență senzorială completă. Pentru ei, cunoașterea începe întotdeauna cu explorarea.
Pe tabla transparentă am reprezentat grafic ceea ce am observat, iar pentru copiii mai mari am discutat despre ciclul de viață al pepenelui. Pentru că grupa a fost foarte diversă și nu toți au lucrat aceeași temă, am adăugat și ciclul de viață al căpșunii, astfel încât fiecare copil să fie implicat și provocat la nivelul lui.
De multe ori sunt întrebată dacă un copil de trei ani chiar poate participa la astfel de activități. Răspunsul este da. Nu rezolvă exerciții complicate, dar învață să țină creionul în mână, să coloreze, să decupeze, să observe, să experimenteze și, poate cel mai important, să participe la viața unui grup. Fiecare vârstă are propriile obiective, iar fiecare progres, oricât de mic, este valoros.
După micul dejun – unul care, spre bucuria mea, a fost apreciat de toți copiii – am continuat cu fișele de lucru. Cei mici au numărat semințe, au asociat imagini și au format mulțimi. Fiecare copil mai mare a primit exerciții adaptate clasei pe care o urmează: calcule potrivite nivelului său, de la clasa a II-a până la clasa a IV-a. Pentru cei care învață mai ușor prin joc am pregătit puzzle-uri cu numere, iar cei mici au colorat figurine din lemn – felii de pepene, înghețate și mici discuri care, rotite asemenea unor titirezi, dezvăluiau modele surprinzătoare prin efectul mișcării.
Am rezervat timp și pentru lectură. Împreună cu băieții mai mari am început povestea lui Gigi, Gicu și Marius. Din păcate, nu am reușit să o citim până la capăt, deoarece cei mici aveau nevoie de alt ritm și de alte activități. Totuși, nu am lăsat să treacă momentul în care am discutat despre prietenie. Ce înseamnă un prieten? Cum arată? Ce face? Copiii și-au desenat prietenii pe foi colorate, iar unele lucrări au fost cu adevărat emoționante. Din câteva creioane colorate și puțină imaginație au apărut povești despre afecțiune, bunătate și apropiere.
Nu a fost o zi lipsită de provocări. Au existat momente în care a trebuit să ridic glasul, să opresc agitația sau să readuc atenția grupului asupra activității. Nu pentru că îmi doresc disciplină rigidă, ci pentru că fiecare copil are nevoie de limite clare. Atunci când este momentul să stăm la măsuță, stăm la măsuță. Când ascultăm o poveste, îi oferim câteva minute de atenție. Când lucrăm pe scăunel, învățăm să rămânem acolo. Aceste gesturi aparent simple construiesc răbdarea, autocontrolul și respectul pentru ceilalți.
De aceea cred atât de mult în colaborarea dintre familie și educator. Atunci când părintele și adultul care îl însoțește pe copil vorbesc aceeași limbă, respectă aceleași reguli și transmit aceleași valori, copilul înflorește. Rutina nu limitează copilăria, ci îi oferă siguranță. Regulile nu îngrădesc libertatea, ci o fac posibilă. Iar consecvența îi ajută pe copii să devină autonomi, încrezători și responsabili.
Încheiem această săptămână cu sufletul plin și cu recunoștință pentru fiecare copil care a trecut pragul Rainbow Land.
Săptămâna viitoare pornim într-o nouă aventură: lumea muzicii. Este un subiect pe care îmi doresc de mult timp să îl aduc în fața copiilor și mă voi sprijini, din nou, pe poveștile minunate ale Cristinei Andone. Vom descoperi portativul, vom face cunoștință cu notele muzicale și vom afla locul fiecăreia. Mi-aș dori ca, la finalul săptămânii, copiii să nu le privească doar ca pe niște semne desenate pe hârtie, ci să înțeleagă că ele sunt cele care dau viață melodiilor ce ne însoțesc emoțiile, amintirile și, poate, fiecare zi din viața noastră.
Abia aștept să pornim împreună și în această nouă călătorie.
