machetedidactice.com

Jurnal de vară la Rainbow Land – Africa, ziua a treia

Ziua a treia a călătoriei noastre prin Africa a început într-un decor neașteptat. Afară ploua torențial, cerul era acoperit de nori grei, iar noi ne-am retras în trambulină, unde am continuat lectura din minunata carte semnată de Rudyard Kipling, Rikki-Tikki-Tavi.

Astăzi am citit povestea curajoasei manguste care, luată de viitură din vizuina ei, ajunge în casa unor oameni ce îi oferă adăpost și grijă. Recunoștința ei se transformă într-un act de eroism atunci când îi salvează de șerpii veninoși care le puneau viața în pericol. A fost un bun prilej să le povestesc copiilor despre agilitatea mangustei, despre viteza cu care se luptă cu viperele și despre curajul cu care înfruntă un adversar atât de periculos.

În timp ce ploaia bătea în geamuri, lectura a adus înăuntru liniște, căldură și acea stare de pace pe care numai poveștile bine spuse o pot crea.

Am avut apoi o vizitatoare specială: Ana, cea care mâine îmi va ține locul, deoarece voi fi plecată la București cu câteva treburi. N-am vrut ca ziua copiilor să rămână descoperită, iar buna mea prietenă a acceptat cu drag să preia ștafeta. Astăzi a venit să-i cunoască pe copii, iar ei au primit-o cu multă căldură și curiozitate.

Au lucrat împreună o scurtă activitate matematică, numărând elefanți și girafe, iar atmosfera a fost atât de firească încât sunt convinsă că mâine vor avea o zi minunată împreună. Eu mă voi întoarce vineri și abia aștept să aflu toate poveștile lor.

După această întâlnire am continuat activitățile noastre și, bineînțeles, am făcut pauza de joacă și pauza de gustare.

Pentru noi, gustarea înseamnă mai mult decât câteva minute dedicate mâncării. Este un timp al poveștilor, al conversațiilor și al liniștii. Astăzi copiii au avut sandvișuri în chiflă, cu brânză și șuncă de curcan, iar lângă ele au ronțăit morcovi proaspeți. Stăm cu toții la aceeași masă, nimeni nu se ridică înainte de a termina de mâncat, iar în jur se aud doar glasuri vesele, întrebări și întâmplări împărtășite cu drag. Sunt momente simple, dar atât de valoroase.

A urmat o activitate care i-a încântat pe copii: mărgele cu litere, din care fiecare și-a construit propriul nume. Singura problemă a fost că, în pachetul uriaș cu sute de mărgele, lipsea tocmai litera S. Iar noi avem Casiana, Samia și Iris… Am improvizat, am făcut compromisuri și, până la urmă, fiecare copil a plecat mulțumit.

Iris a avut și un moment special. Și-a dorit să învețe să scrie de mână prima literă, iar noi am început firesc cu litera A. Din câteva liniuțe, un oval și o codiță s-a născut primul ei A scris de mână. L-a repetat cu atâta bucurie încât i-am promis că îi voi aduce un caiet special, în care să exersăm mai întâi semnele grafice și apoi literele.

Fetițele mai mari au primit o provocare pe care eu o păstrez cu drag încă din vremea când băieții mei erau mici. Le-am oferit copii după paginile unui rebus ilustrat, în care cuvintele nu se descoperă din definiții, ci din imagini. Au identificat cu entuziasm trambulina, inelele, fluierul, șortul și multe alte elemente dintr-o sală de sport. Culorile vii și imaginile mari au făcut activitatea și mai atractivă.

Momentul preferat al zilei a fost însă realizarea măștilor africane.

Fiecare copil a primit câte o mască albă, pe care a decupat-o și a decorat-o după propria imaginație. Alexandru, care are doar patru ani, a decupat extraordinar de frumos. M-am uitat la el și mi-am amintit cât de diferit lucra vara trecută, când am început activitățile împreună.

Într-un singur an progresul lui este impresionant și mă bucur că am avut șansa să-i urmăresc evoluția atât aici, cât și în întâlnirile săptămânale de la grădiniță.

Au ieșit măști spectaculoase. Fiecare diferită, fiecare purtând amprenta copilului care a creat-o. Eu și Simona am intervenit doar atunci când ni s-a cerut ajutorul. În rest, toate alegerile le-au aparținut copiilor, iar rezultatele au fost admirabile.

Deși afară vremea părea mai degrabă de toamnă decât de mijloc de vară, în Rainbow Land a fost lumină, culoare și multă bucurie. Spațiul acesta continuă să mă impresioneze prin cât de primitor, sigur și ofertant este pentru copii. Înăuntru, ploaia nu a reușit să stingă niciun zâmbet.

La finalul zilei am pregătit materialele pentru mâine, astfel încât Ana să aibă tot ce îi trebuie. Copiii vor continua călătoria prin Africa, vor descoperi animale specifice continentului, vor avea activități de dezvoltarea vorbirii, matematică și, bineînțeles, un joc Scratch, pe care știu deja cât de mult îl iubesc.

Așa s-a încheiat o altă zi la Rainbow Land: cu povești, cu învățare, cu mâini ocupate, cu minți curioase și cu inimile pline de bucuria lucrului bine făcut. Pentru că, indiferent cât de întunecat este cerul de afară, atunci când copiii învață cu drag și se simt în siguranță, soarele își găsește întotdeauna locul înăuntru.

Lasă un răspuns