Dimineața a început într-un mod aparte. Ne-am așezat chiar la intrarea în locul de joacă, transformând acel colț într-un mic refugiu al poveștilor. În mâini aveam o carte minunată de Rudyard Kipling, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 1907, iar dintre cele trei povești pe care le cuprinde volumul am ales-o pe cea a Elefantului.
A fost unul dintre acele momente în care copiii uită că sunt la joacă și se lasă purtați de cuvinte. Au făcut cunoștință cu un elefănțel diferit de cel pe care îl știm cu toții astăzi. Un elefănțel cu nasul scurt, dar cu o curiozitate uriașă. Atât de uriașă, încât toți cei din jur încercau să o oprească. Mama îl certa, tatăl îl dojenea, iar animalele junglei – girafa, hipopotamul, struțul și pavianul – îi răspundeau tot prin pedepse, convinse că prea multe întrebări nu pot aduce nimic bun.
Dar curiozitatea adevărată nu renunță atât de ușor.
Hotărât să afle ce mănâncă crocodilii, elefănțelul pornește într-o aventură care îi schimbă pentru totdeauna viața. Din întâlnirea cu crocodilul se alege cu un nas lung, cu trompa pe care astăzi o recunoaștem drept semnul distinctiv al tuturor elefanților. O poveste plină de umor și imaginație, dar și de învățăminte despre curaj, perseverență și dorința de a descoperi lumea chiar și atunci când ceilalți nu înțeleg de ce pui atâtea întrebări.
Un moment care m-a bucurat în mod special a fost acela în care Samia și Iris au citit, pe rând, câteva fragmente din carte. Emoția cu care au rostit cuvintele și atenția celorlalți au făcut ca povestea să prindă și mai multă viață.
După ce am închis cartea, fiecare copil și-a găsit locul în activitățile pregătite pentru grupa lui de vârstă.
Tudor, cel mai mare dintre noi, și-a pus mintea la contribuție rezolvând exerciții dintr-o culegere de matematică pe care o păstrez cu drag încă din vremea în care primul meu copil era elev în ciclul primar. Îmi place că unele cărți își continuă povestea peste ani, ajungând în mâinile altor copii dornici să învețe.
Fetițele care au terminat clasa pregătitoare au primit provocări potrivite nivelului lor, exerciții care le-au pus la încercare atenția, logica și răbdarea. Au lucrat cu seriozitate și cu acel entuziasm pe care doar copiii îl pot avea atunci când simt că reușesc singuri.
Cei mai mici au descoperit matematica prin joc. Au identificat cifre, au numărat obiecte și au făcut legătura dintre simbol și cantitate. Apoi au trecut la o activitate care le dezvoltă motricitatea fină și spiritul de observație: au decupat imagini și au format perechi, căutând cu atenție elementele care se potriveau. Pentru ei, fiecare reușită a fost întâmpinată cu un zâmbet larg și cu bucuria simplă de a spune: „Am găsit!”
Între toate aceste activități și gustarea de la ora 10:30, n-au lipsit nici pauzele în jungle gym, locul care pare să exercite o atracție irezistibilă asupra tuturor. Câteva minute de alergare, cățărare și râsete au fost suficiente pentru a-i încărca din nou cu energie înainte de următoarea provocare.
Iar apoi a venit partea creativă a zilei.
Am meșterit împreună brățări inspirate de culorile Africii. Fiecare copil și-a ales combinațiile preferate, iar din mărgele și șnururi au apărut accesorii pline de personalitate, diferite unele de altele, exact așa cum sunt și copiii care le-au creat.
La fel de mult le-a plăcut și activitatea în care am umplut mici sticluțe cu straturi de nisip colorat, ca și cum am fi adunat câte o fărâmă din deșerturile africane pentru a o lua acasă. Au privit fascinați cum culorile se așază una peste alta și au descoperit că, uneori, cele mai simple materiale pot spune cele mai frumoase povești.
Privind în urmă, îmi dau seama că această a doua zi nu a fost doar despre Africa. A fost despre curiozitate, despre răbdare, despre bucuria de a învăța fără presiune și despre copiii care, atunci când sunt încurajați și ascultați, își deschid singuri drumul către cunoaștere.
Rainbow Land rămâne locul în care timpul capătă altă măsură. Un loc în care joaca și educația merg mână în mână, iar fiecare zi ne oferă încă un motiv să credem că cele mai frumoase lecții sunt cele trăite împreună.
Jurnalul nostru de vară continuă, iar mâine ne vom lăsa din nou purtați de imaginație spre o altă aventură, cu aceeași curiozitate care, până la urmă, face lumea atât de frumoasă.
