Într-o dimineață splendidă de primăvară, la Rainbow Land am vorbit despre înghețată. Un subiect care a stârnit imediat interesul copiilor, pentru că este greu să găsești un copil care să nu iubească acest desert rece și colorat. Iar reacțiile lor au confirmat asta: ochi curioși, întrebări multe și multă nerăbdare să afle cât mai multe.
Am început călătoria noastră cu o mică incursiune în istoria înghețatei. Le-am povestit copiilor că acest desert are o poveste foarte veche, care începe cu mult înainte de apariția lui Iisus pe Pământ. La început nu semăna deloc cu înghețata pe care o cunoaștem astăzi – oamenii foloseau gheață sfărâmată și zăpadă pentru a crea ceva răcoritor. Cu timpul, rețetele au evoluat, ingredientele s-au diversificat, iar ceea ce era odinioară doar o combinație simplă de gheață și arome a devenit desertul minunat pe care îl savurăm astăzi.
Am discutat despre aromele înghețatei, despre fructele care pot fi folosite, despre culorile pe care acestea le oferă și despre felul în care fiecare ingredient schimbă gustul și aspectul final. Am vorbit despre înghețatele simple, realizate din puține ingrediente, dar și despre cele mai elaborate, unde procesul de preparare este mai complex și presupune mai multe etape.
Copiii au descoperit că o înghețată poate fi galbenă de la banane sau mango, roz de la căpșuni, mov de la afine, verde de la fistic și că fiecare culoare ascunde o poveste despre ingredientele din care este făcută.
Pentru partea de lucru, am avut fișe speciale în care cei mici au identificat diferite tipuri de înghețată, le-au numărat și au completat răspunsurile în căsuțele pregătite. A fost un exercițiu simplu, dar care i-a ajutat să observe, să compare și să fie atenți la detalii.
O altă parte frumoasă a întâlnirii noastre a fost povestea „Bunicul îngheț”, de Alexander Afanasiev, o poveste potrivită tare bine pentru această temă, dintr-o carte apărută la Galaxia Copiilor. Am ales această poveste pentru asemănările pe care le are cu binecunoscuta poveste despre fata moșului și fata babei.
Copiii au făcut cunoștință cu cele cinci personaje: fata moșului, fata babei, moșneagul, baba și Bunicul îngheț. Am discutat despre personaje pozitive și negative, despre alegerile lor, despre bunătate, răbdare și despre felul în care comportamentul nostru poate schimba lucrurile din jur.
Ilustrațiile frumoase și povestea scurtă au fost un prilej minunat de conversație și reflecție pentru copii.
Și pentru că o zi despre înghețată nu putea să se termine fără să gustăm acest desert, am avut și un moment dulce. Am ales înghețate potrivite pentru copii, fără alune, fistic sau toppinguri, pentru ca experiența să fie una sigură și plăcută pentru toți.
Am avut înghețate cu personaje îndrăgite de copii – Peppa Pig, SpongeBob și Paw Patrol – care au adus și mai multă veselie. Aromele diferite au fost testate cu mult entuziasm, iar recunosc, mi-am ales și eu una. A fost delicioasă.
Dar momentul care a adus cea mai multă magie a fost, fără îndoială, activitatea creativă.
Am creat împreună „înghețate” care nu se topesc niciodată.
Pentru acest craft am pregătit un amestec surprinzător din spumă de ras și lipici lichid. Copiii au avut ocazia să combine ingredientele, să observe textura care se schimbă și să descopere cum două materiale atât de diferite pot crea ceva atât de interesant.
După ce au obținut compoziția, au folosit pipete cu ajutorul cărora au adăugat colorant, alegând nuanțele preferate. Fiecare copil și-a imaginat propria înghețată: unele au fost roz, altele albastre, roșii sau în culori pastelate.
Apoi a venit partea cea mai spectaculoasă: jumătățile de bile din polistiren au fost scufundate în acest amestec pufos, ca într-o cremă adevărată de înghețată. Le-am lăsat la uscat, iar transformarea a fost minunată.
Când spuma s-a uscat în contact cu lipiciul, rezultatul a fost neașteptat de frumos: o textură moale, fină, aproape catifelată, care a rămas fixată pe bilă fără să se desprindă. Formele arătau ca niște macarons delicate, colorate și perfecte.
După uscare, copiii au reconstituit cornetele de înghețată cu trei cupe, așezând fiecare „glob” creat de ei. Rezultatul a fost extraordinar. Niște înghețate imaginare, colorate și vesele, care păreau adevărate mici opere de artă.
M-am bucurat enorm privind fețele lor atunci când au văzut ce au reușit să creeze.
Uneori îmi doresc să facem și mai multe activități de tip atelier, să putem amesteca ingrediente, să explorăm texturi și să lăsăm imaginația să conducă. Însă atunci când lucrezi cu copii de vârste atât de diferite – de la trei ani până la zece ani – fiecare activitate vine cu provocările ei, mai ales atunci când ești singur alături de ei.
Dar bucuria lor este cea mai frumoasă recompensă.
Iar la finalul zilei am rămas cu imaginea unor copii fericiți, cu mâinile pline de culoare și cu o nouă poveste de spus despre o înghețată care, de data aceasta, nu s-a topit niciodată.
