În anii trecuți am avut bucuria de a începe atelierele mai repede, însă cum nici un an nu seamănă cu altul e super bine oricând se petrec astfel de întâlniri. E de la sine înțeles că abordarea are loc în moduri diferite și cu cât copiii sunt mai mici, provocările sunt mai mari.
Săptămâna aceasta, la grupa Voiniceilor, vedetele sunt fructele, iar una dintre ele a făcut un pas în față.
Mărul, că despre el este vorba, un fruct îndrăgit de mulți dintre copii, aromat, parfumat, gustos și arătos.
M-am gândit cum anume să mă prezint la această întâlnire și după ce m-am sfătuit cu Irina, doamna lor, am optat pentru două activități, scurte și la obiect.
Prima dintre ele a fost aceea în care copiii au avut de sortat merele roșii de cele verzi, dar asta nu înainte de a le face o recapitulare a noțiunilor auzite ieri. Am analizat mai multe mere pentru a vedea care sunt părțile componente, cum miros, ce gust au.
Au recunoscut codița mărului, coaja, pulpa și semințele și au dorit a-l gusta la momentul potrivit.
Pentru a efectua activitatea de sortare, am meșterit din fetru două mere, mari cât o coală A4.
Apoi am invitat copiii să extragă dintr-un coșulet câte o cartolină în care era desenat un măr de culoare roșie ori verde. După ce toți au avut cartoline, au venit pentru a le pune la locul potrivit. Cu mici excepții, copiii au reușit să asocieze corect cele două elemente.
Am repetat activitatea de mai multe ori, pentru că cei mici au fost încântați.
Cea de-a doua activitate adusă în atenția copiilor a fost una mai complicată, dar să nu credeți că nu au reușit. Pentru că au existat planșe exemplu, copiii au putut rezolva provocarea, iar aici am repetat de câte ori a fost nevoie cum stă treaba cu mărul DINTRE copaci, cu mărul de LÂNGĂ copac, ori cu cel care este ÎN copac. Planșele le-am luat de pe teachers pay teachers unde sunt gratuite.
Pentru a putea lucra cu copiii, am meșterit, tot din fetru, doi copaci și două merișoare. Pe spatele lor, ca și pe merele roșii și verzi, am fixat bandă magnetică. Pentru ca merișoarele să stea în copaci, pe spatele lor am fixat velcro.
În rest, am citit, cântat și dansat, improvizat, ne-am cunoscut mai bine. Copiii sunt minunați, mulți și mici.
Am avut un moment în care i-am surprins pe toți atunci când am făcut o magie și am colorat un măr dintr-o mișcare. Hocus-pocus!
Mă bucur să văd așa copiii minunați iar prezența lor este o provocare, din toate unghiurile din care privești. Și nu e ușor, dar foarte plăcut!
