Există o bucurie aparte în continuitate. În acele mici tradiții pe care le construiești în timp și care, fără să îți dai seama, devin amintiri prețioase. Așa s-a întâmplat și cu treasure hunt-urile noastre: unul de primăvară, unul de toamnă, unul de iarnă, iar acum… unul de vară.
O vânătoare de comori făcută alături de o fetiță pe care o iubesc din tot sufletul meu. O călătorie mică prin natură, dar atât de mare prin ceea ce ne-a oferit.
Pentru că vara este anotimpul meu. Îl iubesc într-un fel greu de explicat în cuvinte, organic, profund, ca pe ceva care îmi aparține. Și poate tocmai această iubire se transmite, măcar din când în când, copiilor care îmi sunt aproape. Poate că ei nu vor ține minte toate lucrurile găsite, dar vor păstra senzația că lumea este un loc minunat atunci când alegi să o privești cu atenție.
Am început aventura noastră printre cireși. Nu cei îmbrăcați în flori, așa cum îi descoperisem primăvara, ci cei plini acum de rod. Cu cireșe roșii, cărnoase, dulci și zemoase, adevărate mici comori oferite de vară.
Am căutat apoi culori și forme: floricele roz, floricele albe, nuanțe infinite de verde pe care doar natura le poate picta atât de frumos. Am admirat gâștele de pe lac, am urmărit albinele harnice, fluturii care par că dansează și micile viețuitoare care, pentru un ochi grăbit, trec aproape neobservate.
Am ridicat privirea spre cer și am urmărit păsările în zbor. Rândunici și pescăruși care au devenit parte din peisajul nostru, mai ales datorită luciului de apă de la Șomuz, acolo unde natura pare să fi găsit un loc numai al ei.
Am căutat și melci. Unul cu cochilie, mai exact. Dar melcul nostru s-a ascuns atât de bine încât a rămas o mică enigmă a zilei. În schimb, am descoperit limacși, gândăcei și o libelulă apărută parcă special pentru noi, alunecând delicat deasupra apei.
Iar aventura noastră nu s-a oprit aici. Am ajuns și la lumea fascinantă a broscuțelor.
Nu la una adevărată, ci la una descoperită într-un joc de anatomie, scoasă dintr-un slime și explorată bucățică cu bucățică. Cu uimire și curiozitate, am privit părțile componente ale acestui mic amfibian și am transformat joaca într-o lecție despre viață.
Pentru că asta face vara atât de specială. Îți oferă ocazia să înveți fără să simți că înveți. Să descoperi fără să cauți neapărat răspunsuri. Să fii prezent.
Vara are o paletă senzorială pe care niciun alt anotimp nu o poate oferi la fel. Are miros de iarbă încălzită de soare, de fructe coapte, de pământ viu. Are atingerea aceea inconfundabilă a aerului cald pe piele, senzația că soarele îți mângâie obrajii și că fiecare zi are mai multă lumină decât ai nevoie.
Are sunete: zumzet de albine, cântec de păsări, foșnet de frunze, apă mișcată ușor de vânt.
Și poate cel mai frumos dar al ei este felul în care schimbă ceva în noi. Pentru mine, vara nu încălzește doar pielea. Încălzește locuri ascunse din suflet. Aprinde bucurii uitate, aduce energie, deschide ferestre către copilul din noi.
Cred că vara este un dar pentru oamenii dispuși să o asculte. Pentru cei care încetinesc suficient cât să observe o libelulă, să guste o cireșă direct din pom, să urmărească un nor sau să se bucure de o după-amiază simplă.
Poate că adevăratele comori nu sunt cele pe care le găsim într-o cutie ascunsă. Poate că adevăratele comori sunt toate aceste momente mici în care ne amintim cât de frumoasă este lumea atunci când alegem să o privim cu inimă de copil.
