M-am tot mobilizat să consemnez aici cum a fost la cel de-al doilea atelier alături de copilașii de 4-5 ani din grupa Voiniceii, însă nu am reușit pentru că viața te pune în niște ipostaze pe care nu credeai că ai să le parcurgi și care vin să-ți confirme la ce nivel s-a ajuns cu educația pe plaiurile astea. Nu știu pe altele cu este, dar aici e tot mai complicat. De gestionat, înțeles, acceptat! Va veni o vreme când voi consemna și aceste anomalii după ce ele se vor mai fi așezat că, nu-i așa?, nu e bine să reacționez la nervi.
Buuun! Așadar, după ce Mușu și Nușu au povestit prichindeilor cum stă treaba cu încrederea, cu cât și cum, dar și cu de ce, a urmat întâlnirea cu Bobo, Bobi, Bobiță și veverița Vichi. Urma să vedem ce înseamnă grijă, risc și cum faci alegerile.
Cu cele necesare alături am fost prezentă, la ora stabilită, la întâlnirea cu copiii. Bucuria lor de a mă revedea a fost una pe care mi-aș dori să o trăiască fiecare. În dimineața cu pricina totul era îmbrăcat în alb, zăpada căzută reușind a acoperi totul, chiar și parcul din curtea grădiniței, cel în care copiii nu au mai fost de când cu nebunia asta. Și de vremuri și de vreme.
În sala de grupă era cald și bine, o atmosferă numai bună de spus povești și de jucat.
Atașez câteva minute din povestea noastră și atmosfera din grupă. E greu de povestit tot freamătul, implicarea, exemplele pe care copiii le asociază cu personajele și tot felul de aspecte care intervin în derularea activității.
Copiii au priceput imediat cine este Zâna Aricia și au asociat-o de îndată cu Zâna Măseluță, au dat tot felul de exemple cu oglinda și ce se poate vedea prin ea, au reținut cum îl chema pe porcușorul care juca fotbal și cine a aruncat cocoloșul de hârtie de la care s-a aprins perdeaua. Atunci când un adult citește aceste povești are senzația că sunt prea grele și de neînțeles la vârste atât de mici ceea ce este complet fals. Contează cum anume aduci povestea în fața copiilor și ce haină alegi să îmbrace pentru a se potrivi și auditoriului cu vârste atât de fragede.
Mai apoi am provocat copiii la un craft care să reprezinte un măr, asta dacă tot am gustat niște mere delicioase și zemoase.
Pe o farfurie de carton, ei au lipit bucățele (pătrățele) de hârtie, în mijloc au pus sâmburii, pentru ca frunza să fie conturul mânuțelor lor.
Ultima etapă a întâlnirii noastre a fost aceea în care folosind cărțuliile de educație financiară primite de la grădi, am făcut un joc ad-hoc.
– Cine găsește imaginea unde sunt desenați niște bani?
– Eu, doamna, eu! Și eu, Și eu!
– Cine găsește pagina unde este o pușculiță și desenează trei bani sub ea?
Liniște câteva minute.
– Eu doamna, eu am găsit-o!
În jocul nostru am prins-o și pe doamna directoare Adriana, dar și pe doamna Irina de care nu mai trebuie să pomenesc, fiind mereu alături de noi nelipsind nici o clipă.
Sunt foarte fericită că am avut inspirația de a prezenta copiilor poveștile scrise de Cristina Andone, pentru că au oferit clipe de neuitat, pline de activități interesante, inedite. Drept pentru care voi mai repeta experiența de îndată ce acest lucru va fi posibil. Vă invit să nu ezitați nici un moment!
