La Rainbow Land, tema acestei săptămâni este „La revedere, vară! Bun venit, aventură!”. Și, pe cuvântul meu, este atât de multă emoție în aceste cuvinte, încât uneori nici nu știu cum să o cuprind.
Am vrut ca, înainte de a ne lua rămas-bun de la vară, să ne oprim puțin și să privim în urmă. Să ne întrebăm ce am trăit, ce am descoperit și ce luăm cu noi mai departe.
Întrebarea pe care le-am pus-o copiilor a fost simplă, dar cu un răspuns care poate spune foarte multe despre o vară:
Ce iei cu tine din vara aceasta și ce aventuri vrei să descoperi mai departe?
De aici au pornit și alte întrebări:
Ce ți-a plăcut cel mai mult vara aceasta?
Ce ai învățat?
Ce ai vrea să mai încerci?
Ce te face curios?
Ce aventuri ai vrea să trăiești?
Și, poate cea mai importantă dintre toate, ce îți dorești de la noul an școlar?
Nu am căutat răspunsuri perfecte. Am vrut doar să-i ascultăm. Să vedem ce au adunat în ei după o vară întreagă de joc, descoperire, prietenii și experiențe.
Ziua 1 – Ultima aventură de vară ☀️
Pentru prima zi am ales o temă care ni s-a potrivit de minune: soare, vacanță și culori de vară.
Și am avut un aliat perfect: vremea.
Ultima zi de august ne-a dăruit mult soare și multă căldură, așa că am profitat din plin de ea și am mutat o parte dintre activități afară. Pentru că, uneori, cele mai spectaculoase experiențe apar atunci când lăsăm natura să devină parte din atelier.
Experimentul de artă solară
Una dintre activitățile care i-a fascinat pe copii a fost experimentul nostru de artă solară.
Înainte de experiment, fiecare copil a primit o coală pe care a desenat un soare cu ochelari de soare și o mică tăbliță. Pe tăblița de dedesubt am scris numele fiecăruia, iar copiii au adăugat inimioare sau mici desene, după cum și-au dorit.
Am pregătit apoi o soluție din bicarbonat de sodiu și apă caldă, pe care copiii au folosit-o pentru a realiza și completa desenul.
Pentru partea aceasta am folosit niște pensule speciale, cu rezervor, în care am pus soluția de apă cu bicarbonat. Copiii au pictat, au trasat și au umplut formele cu multă curiozitate.
Apoi am scos lucrările afară, la soare, și le-am lăsat să se usuce.
Iar aici începea partea cu adevărat spectaculoasă.
După ce le-am adus înapoi, am pregătit amestecul de turmeric și alcool dezinfectant sanitar. Copiii au folosit dischete pentru a întinde soluția peste desene.
Și atunci magia a început să se vadă.
Culorile, formele și urmele lăsate anterior au început să capete un alt aspect, iar rezultatul a fost unul dintre acele momente în care copiii se opresc pentru câteva secunde și se uită cu ochii mari, încercând să înțeleagă ce tocmai s-a întâmplat.
Nu este doar un experiment de artă.
Este genul acela de activitate în care copilul vede cu ochii lui că lucrurile se pot transforma. Că o foaie simplă poate deveni ceva surprinzător. Că soarele, apa, culoarea și puțină curiozitate pot produce împreună ceva memorabil.
Și cred că tocmai de aceea astfel de experiențe rămân.
Despre prietenie, despre oameni și despre amintiri care rămân
După experiment, am schimbat puțin ritmul și am deschis o carte despre prietenie.
Am vorbit despre ce înseamnă să ai un prieten. Cine sunt prietenii noștri. Cum ne simțim atunci când suntem în preajma lor. Ce ne place la ei. Cum ne ajută prietenii să ne simțim văzuți, ascultați și acceptați.
Și, inevitabil, conversația a ajuns și la o întrebare ceva mai complicată:
De ce nu putem fi prieteni cu toți copiii pe care îi întâlnim?
Mi se pare important ca cei mici să înțeleagă că prietenia nu înseamnă să placi pe toată lumea și nici ca toată lumea să te placă pe tine. Prieteniile se construiesc în timp, prin lucruri mici, prin experiențe comune, prin încredere și prin felul în care alegem să ne purtăm unii cu ceilalți.
Și, în timp ce vorbeam, Darius ne-a oferit unul dintre acele răspunsuri simple care spun foarte mult.
Ne-a povestit că, pe parcursul acestei veri, și-a făcut prieteni noi la locul de joacă.
Mi-a plăcut tare mult observația lui.
Pentru că, de fapt, chiar asta s-a întâmplat și la Rainbow Land. Pe parcursul verii, s-au perindat copii diferiți prin activitățile noastre. Au venit copii de vârste diferite, cu personalități diferite, cu feluri diferite de a se juca și de a relaționa.
Și fiecare a experimentat prietenia în felul lui.
Darius, la zece ani, a avut deja suficient timp și suficiente experiențe pentru a începe să înțeleagă mai nuanțat ce înseamnă să-ți faci prieteni. Pentru unii dintre copiii mai mici, însă, această descoperire abia începe.
Și este perfect așa.
Fiecare copil are propriul lui timp.
Am vorbit despre importanța prieteniilor și despre acele legături care, odată formate în copilărie, pot rămâne cu noi pentru foarte mult timp. Uneori pentru o viață întreagă.
Le-am povestit și despre prietenii mei din copilărie, despre acele relații care au rezistat timpului. Și, din fericire, am un astfel de exemplu pe care îl pot împărtăși cu ei.
Și Simona are povestea ei și le-a povestit copiilor despre prieteniile care au rămas.
Cred că astfel de povești sunt importante.
Pentru că, în lumea aceasta în care totul se schimbă atât de repede, este frumos să le arătăm copiilor că există și lucruri care pot rămâne.
Un prieten.
O amintire.
O promisiune.
O poveste începută cândva, în copilărie.
Joacă, concentrare și mici descoperiri
Bineînțeles, o zi la Rainbow Land nu putea să treacă fără joacă.
Pentru că joaca rămâne limbajul prin care copiii învață cel mai firesc.
Am avut timp pentru joacă liberă, pentru interacțiune, pentru râsete și pentru acele momente aparent neplanificate care, de multe ori, devin cele mai frumoase.
Apoi am lucrat și câteva fișe tematice, în care copiii au unit punct cu punct pentru a descoperi elemente specifice verii.
Soarele, vacanța, culorile și toate simbolurile care ne-au însoțit în ultimele săptămâni au reapărut, de data aceasta sub forma unor mici provocări de atenție și concentrare.
Și mi-a plăcut ideea de a încheia astfel: cu lucruri pe care deja le cunosc, dar pe care le pot privi acum cu alți ochi, după o vară întreagă de experiențe.
O sticluță în care am pus vara
Ultima activitate a zilei a fost un craft.
Am lucrat o sticluță din lemn, alcătuită din patru straturi.
Și am transformat-o, în imaginația noastră, într-un mic recipient pentru toate lucrurile frumoase pe care le-am trăit în această vară.
Nu puteam, desigur, să punem într-o sticluță adevărată toate râsetele, jocurile, prieteniile, zilele de soare, experimentele, emoțiile și aventurile.
Dar putem să le păstrăm simbolic.
Într-o imagine.
Într-un obiect.
Într-o poveste.
Într-o amintire.
Poate că asta este, până la urmă, una dintre cele mai frumoase lecții ale sfârșitului de vară: nu luăm cu noi lucrurile, ci ceea ce au lăsat ele în noi.
Și vara pleacă puțin câte puțin…
A fost prima zi din ultima noastră săptămână de ateliere de vară.
Și, în timp ce copiii se bucurau de soare și de activități, eu mă gândeam cât de repede a trecut timpul.
Parcă ieri începeam vara împreună.
Iar acum vorbim deja despre amintiri, despre prietenii, despre lucrurile pe care le luăm cu noi și despre aventurile care urmează.
Dar nu vreau să grăbim despărțirea.
Mai avem câteva zile.
Mai avem povești de spus, lucruri de descoperit și, cu siguranță, câteva surprize pregătite.
Mâine vom vorbi despre vara care se transformă în toamnă. Despre natură, despre schimbare și despre felul în care lumea din jurul nostru își schimbă, încet, hainele.
Și am pregătit pentru copii ceva foarte interesant.
Pentru că, dacă vara ne-a învățat să ne bucurăm de soare, culoare, joacă și aventură, toamna ne va invita să privim altfel natura.
Cu mai multă atenție.
Cu mai multă curiozitate.
Și poate cu aceeași emoție cu care privim acum, pentru câteva clipe, în urmă.
La revedere, vară.
Îți mulțumim pentru toate amintirile.
Iar ție, aventură, îți spunem: bun venit!
