Recunosc că am cumpărat mai multe fructe decât ar fi fost nevoie: un kilogram și jumătate de căpșuni și încă un kilogram de cireșe. Mi s-a părut mult chiar din momentul în care am ajuns cu ele la activitate. Dar după entuziasmul cu care copiii le-au savurat, mi-am dat seama că nicio căpșună și nicio cireașă nu au rămas neapreciate. Totuși, experiența aceasta mi-a reamintit că măsura și atenția sunt întotdeauna importante, chiar și atunci când vorbim despre cele mai sănătoase daruri ale naturii.
Punctul de plecare al activității a fost o plantă de căpșun pe care am luat-o din fața blocului, cu tot cu rădăcină. A fost, fără îndoială, una dintre cele mai inspirate alegeri ale zilei. Copiii au putut observa planta în întregime: rădăcinile, frunzele, florile și fructele aflate în diferite stadii de dezvoltare. Unul dintre fructe începea timid să se înroșească, în timp ce celelalte încă păstrau verdele crud al începutului.
Curiozitatea lor a fost captată mai ales de stolonii plantei – acele fire lungi prin care căpșunul se înmulțește. Au descoperit cu uimire că pe același fir se pot forma mai multe puncte de înrădăcinare, pregătite să devină plante noi. A fost o lecție de biologie trăită direct, fără grabă și fără imagini din manuale.
Am discutat despre părțile componente ale plantei și despre etapele prin care trece căpșunul de la rădăcină până la fructul copt. Poate că expresia „ciclul de viață al căpșunii” sună pretențios pentru niște copii mici, însă prezentată prin observație directă și dialog, informația a devenit firească și ușor de înțeles.
După această incursiune în lumea plantelor, a venit momentul cel mai așteptat: degustarea. Căpșunile erau mari, parfumate și coapte exact cât trebuie. Bucuria de pe chipurile copiilor a confirmat încă o dată că natura știe să ofere cele mai simple și mai frumoase surprize.
Vedeta următoarei secvențe a fost cireașa, un alt simbol al începutului de vară. Am analizat-o împreună și am realizat o paralelă între cele două fructe. Am observat asemănările și deosebirile dintre ele: forma, culoarea, textura, semințele și modul în care cresc. Astfel de experiențe senzoriale așază informația într-un mod diferit în mintea copiilor, transformând învățarea într-o descoperire personală.
Am continuat cu lectura poveștii „Plăcinta cu cireșe ”, scrisă de Silvia Colfescu. Am citit, am ascultat și ne-am amuzat împreună, lăsând povestea să completeze experiența practică a zilei.
Partea creativă nu a lipsit nici ea. Copiii au realizat o coroniță decorată cu căpșuni colorate de ei înșiși. Coronița era alcătuită și din cinci rondele pe care erau scrise etapele ciclului de viață al căpșunii, astfel încât informațiile descoperite la începutul activității să fie consolidate într-un mod plăcut și vizual.
Un moment aparte a fost transformarea căpșunilor într-un desert simplu. Cu ajutorul mixerului, al fructelor și al unei cantități mici de zahăr, am preparat împreună o spumă de căpșuni. Copiii au participat activ, au observat schimbarea texturii și transformarea ingredientelor sub ochii lor. Este unul dintre acele experimente simple care îi fascinează de fiecare dată.
Am oferit fiecărui copil doar o cantitate mică de spumă, alături de un pișcot. Gestul a avut însă pentru mine o semnificație aparte. Acesta este desertul copilăriei mele și al zilelor mele de naștere de odinioară. Pe vremea aceea, căpșunile nu apăreau pe rafturi în orice anotimp. Ele veneau odată cu luna iunie și aduceau cu ele nerăbdarea verii, vacanțele și bucuria lucrurilor așteptate.
Poate tocmai de aceea activitatea noastră nu a fost doar despre fructe. A fost despre natură, despre răbdarea cu care lucrurile cresc, despre transformare și despre amintiri. Despre gustul autentic al începutului de vară și despre bucuria de a-l împărtăși cu cei mici. 🍓🍒
