O poveste care se petrece într-o zi care este declarată, nu știu de când, ca fiind Ziua Fericirii și care a debutat nu prea fericit, asta datorită vremii complet neprietenoase, dar și a invaziei de ciori din urbea în care-mi duc traiul.
Știam că va urma o întâlnire care va schimba starea, pentru că orice întâlnire cu copiii are această putere. Cât despre subiect, el era unul cunoscut, despre care mai vorbisem și luni și marți: mijloace de transport.
În încercarea de a diversifica vorbirile despre acest subiect, am căutat să aduc în fața copiilor abordări diferite, care să-i facă curioși și să participe la activitățile pregătite. Și l-am ales ca partener pe Ciopârțilă, prietenul meu din copilărie.
Am purces la citit povestea, pentru că nu puteam să ajung la întâmplarea dorită fără ca cei mici să-l cunoască pe protagonist.
Mi-e drag de Ciopârțilă, dar și mai dragă îmi este reacția pe care o văd că o au copiii la întâlnirea cu el. S-a întâmplat și în cazul băieților mei, dar și atunci când l-am avut ca partener la atelierele educative pe care le-am făcut alături de alți copii.
De fiecare dată citesc cu cartea îndreptată spre copii, pentru ca ei să poată vedea imaginile. Sunt de ajutor pentru că pot să văd dacă le captez atenția ori ba. Bunăoară, aici am putut observa asta atunci când le-am cerut să-mi spună dacă au găsit vreo diferență la cele două imagini cu blocul în care locuia Ciopârțilă. Și am avut răspunsuri care mi-au demonstrat că am reușit.
Când am ajuns la pompieri, m-am asortat și eu cu ei, dar am și costumat un copil pentru că aveam echipamentul necesar.
Un alt exemplu când am remarcat că sunt atenți și preocupați a fost acela în care mi-au spus că în carte scrie că sunt 8 pompieri, iar în desen doar 6.
Am vorbit despre lift și ascensor, despre clepsidră și alte cuvinte întâlnite și necunoscute copiilor, după care i-am provocat să ne prezinte în cadrul emisiunii „Ora poveștilor – Cărți recomandate de copii” cartea și de ce să o cumpărăm. E un exercițiu minunat, pentru că cei mici, practic, se transformă devenind cei „din televizor”.
E o modalitate excelentă de a exersa comunicarea, de a ne înfrânge frica de a vorbi în public și de a ne gestiona trăirile. Pentru că atunci când „ești” în televizor, lucrurile se văd diferit. Se văd progrese foarte mari de la o perioadă la alta, pentru că doamna educatoare, Irina, folosește săptămânal această machetă.
Evident, nu am forțat pe nimeni și am avut răbdare până au prezentat cei care au dorit, dar evidențiind alte lucruri din carte.
După atâta prezentare am provocat Voiniceii la un joc de mișcare, acela în care trebuia să imite ceea ce era reprezentat pe o cartolină. Și de această dată am apelat la site-ul teacherspayteachers de unde am cumpărat fișierul cu cartolinele dorite. Lipsa de timp nu mi-a permis să le confecționez chiar eu, asta pentru că totul a fost în scurt. Așadar, le-am cumpărat, printat, laminat, decupat și atașat pe verso bandă magnetică și le-am pus în tolbă pentru a le folosi alături de copii. Și ce succes au avuuut!
Am făcut, și eu, alături de ei toate mișcările cerute și chiar dacă cerința era scrisă în limba engleză, chiar dacă nu le-aș fi tradus-o, tot ar fi știut ce să facă, cu mici excepții. Am pedalat, ne-am scufundat, am imitat trenul, avionul, mașina de pompieri, ne-am legănat ca un vapor și rotit ca un elicopter, al clipit ca semaforul și împins la buldozerul. Exerciții de mișcare îndrăgite de copii!
Finalul a fost acela al unor exerciții de scriere, mai bine spus de trasare a literelor, fiecare copilaș primid o foaie A4 pe care era desenat un mijloc de transport și litera de tipar, mare și mică, ce trebuia completată urmând linia punctată.
Și după ce toată lumea a terminat, am plecat și eu spre casă. Îmi tot reveneau în minte versurile din Ciopârțilă:
Pe la cinci, în zori de zi,
când dorm ceilalți copii,
el începe a scânci.Ce-i lipsește și ce vrea
de tot smiocăie așa?
Păi, la cinci, el vrea halva…Bine, uite-i dăm halva.
dar la șase ce mai vrea?Și-a adus la șase aminte
că la cinci n-a fost cuminte…Zmiorcăie apoi la șapte
că nu vrea cafea cu lapte.Și ajuns la grădiniță
ba se ceartă c-o fetiță,
ba nu-i place jucăria,
ba nu-nvață poezia,
ba nu face de servici,
ba e rău cu cei mai mici,
ba e zahărul prea dulce,
ba i-i somn, vrea să se culce…
Ce să-i faci, ce să-i mai dai?Nimeni nu-i ca el. Așa-i?
