Am rămas în lumea insectelor și, fără să ne dăm seama, am țopăit printre fluturi, buburuze, lăcuste și povești pop-up, în timp ce ploaia bătea cumințică în ferestre.
Prima oprire a dimineții a fost printre cărțile copilăriei. Am scos din raft câteva dintre vechile mele cărți pop-up, păstrate cu drag de pe vremea când erau răsfoite de copiii mei. Isprăvile lui Pânzel, Lica merge la culcare, Parada gâzelor și alte titluri la fel de fermecătoare au reapărut în mâinile unei noi generații de mici cititori.
Paginile viu colorate, ilustrațiile bogate și surprizele ascunse prin efectele de oglindă au atras imediat privirile copiilor. Casandra și Tudor au citit pe rând, apoi Iris și Samia, iar provocarea de a citi cu voce tare a fost acceptată cu mult entuziasm de toți cei care deja descifrează literele cu încredere.
A fost una dintre acele clipe liniștite și frumoase în care poveștile îi adună pe toți laolaltă.
După lectură, am trecut la ceva care părea simplu… doar la prima vedere. Niște puzzle-uri mici, delicate, din carton subțire, au pus la încercare răbdarea și atenția copiilor. Piesele, fragile și mărunte, necesitau multă grijă pentru a se transforma în insectele pe care le reprezentau.
Au prins viață rând pe rând buburuze, lăcuste, fluturi și libelule, iar printre ele s-a strecurat și o broscuță simpatică, de parcă voia și ea să facă parte din povestea noastră ploioasă.
Mai târziu, masa de lucru s-a umplut de fluturi din lemn și de idei care mai de care mai creative. Unii copii au ales să-i coloreze cu carioci, alții au lipit peste aripi folie transparentă și colorată, iar câțiva au mers mai departe și au adăugat strasuri strălucitoare.
Fiecare fluture a devenit diferit. Unii veseli și colorați, alții eleganți și migălos decorați. Exact ca micii artiști care i-au creat.
Un alt moment tare drag copiilor a fost pictura pe piatră. Cu ajutorul cariocilor cu vopsea acrilică au apărut câteva buburuze simpatice și un gândăcel dungat făcut de Bogdanel, pe care, din păcate, nici n-am apucat să-l fotografiez.
Casandra a lucrat, ca de obicei, cu o răbdare incredibilă și multă atenție la detalii, iar Iris s-a lăsat și ea prinsă complet de activitate. A fost genul acela de atelier în care mesele se umplu inevitabil de pete de culoare, mâinile devin puțin pictate, dar toată lumea pleacă mulțumită.
Am avut și câteva fișe pregătite, însă nu am insistat prea mult asupra lor. Deși înăuntru era cald și luminos, ferestrele spuneau altă poveste. Ploaia grea și cerul apăsător parcă ne chemau spre activități mai blânde, mai libere, mai potrivite unei zile de început de toamnă, chiar dacă suntem încă în plină vară.
Așa că atelierul nostru a fost mai mult despre meșterit decât despre scris.
Spre final, am încercat și un mic experiment creativ cu folie de aluminiu și biluțe de sticlă. Le-am îmbrăcat în staniol alimentar și am desenat pe ele mici buburuze. Unele au ieșit perfect, altele mai stângace, dar efectul final a fost surprinzător de frumos și foarte apreciat de copii.
Și astfel, printre picuri grei de ploaie, aripi colorate, pietre pictate și povești pop-up, am mai adunat o întâlnire frumoasă la Rainbow Land — locul în care timpul nu se grăbește și unde copiii învață, fără să simtă, cât de frumos este să creezi cu propriile mâini.
