A fost una dintre acele întâlniri în care curiozitatea s-a simțit din primul minut. Pe masă îi așteptau materiale speciale, cărți, lupe și bile transparente în interiorul cărora erau încapsulate insecte adevărate. Copiii s-au apropiat imediat, cu ochii mari și cu întrebări pregătite. De fiecare dată când aduc aceste obiecte la Rainbow Land, se întâmplă același lucru: uimirea îi cuprinde și poveștile încep să curgă firesc.
Le-am vorbit despre lumea aceasta minusculă, atât de mică și totuși atât de puternică. Despre stupi, mușuroaie, galerii subterane și despre felul în care fiecare vietate își cunoaște rolul. Despre disciplină, despre perseverență și despre munca tăcută fără de care această lume nu ar putea supraviețui. Copiii ascultau cu atenție, iar eu mă gândeam, încă o dată, cât de multe ar avea oamenii de învățat dacă s-ar opri puțin să privească în jos, spre pământ, spre firele de iarbă și spre ființele mici care își văd de rostul lor.
Pentru cei mici, informația trebuie adusă aproape de mână și de inimă. Trebuie să poată atinge, privi, descoperi. Așa că am deschis una dintre cărțile noastre preferate: „Are You a Spider?”, scrisă de Jude Allen și Tudor Humphries. O carte minunată, cu ilustrații clare, vii, perfecte pentru copii.
Întrebarea s-a auzit de multe ori în sală:
„Are you a spider?”
„Ești tu un păianjen?”
Iar de aici a pornit joaca noastră educativă. Dacă ești un păianjen, mama ta arată ca un păianjen și țese pânze. Dacă ești un păianjen, ai opt picioare păroase, ochi mulți și mici cleștișori care te ajută să îți duci hrana la gură. Copiii priveau imaginile și comparau, râzând, cu propriile lor mâini și picioare.
Le-am povestit apoi despre pânza lipicioasă în care se prind muștele, despre felul în care păianjenul muncește ca să o construiască, despre răbdarea cu care așteaptă și despre cum își poate păstra hrana pentru mai târziu. Am vorbit și despre pericolele din viața lui: păsările, care îl vânează, și viespile, care pot fi extrem de periculoase. Copiii au ascultat fascinați această lume plină de aventuri nevăzute.
La finalul cărții, copiii au descoperit că, dacă arată ca niște oameni și nu au opt picioare păroase, înseamnă că nu sunt păianjeni. Și atunci au început comparațiile hazlii:
„Eu nu mănânc muște!”
„Eu nu fac pânză!”
„Eu pot să alerg mai repede!”
Le-am mai spus și un detaliu care i-a impresionat enorm: există păianjeni uriași, precum păianjenul Goliath, cu picioare cât o farfurie, și peste 35.000 de specii de păianjeni în lume. În sală s-a auzit un cor sincer de uimire.
După partea de lectură și descoperire, am trecut la lucru.
Cei mici au realizat ciclul de viață al păianjenului, decupând și lipind etapele, iar cei mai mari au desenat singuri transformările. A fost un exercițiu frumos de răbdare și înțelegere.
Apoi am trecut la modelaj. Cu plastilină clay, copiii au creat insecte și păianjeni colorați, fiecare cu personalitatea lui. Au ieșit gândăcei veseli, fluturi delicați, buburuze elegante și păianjeni surprinzător de simpatici.
Unul dintre cele mai iubite momente a fost observarea insectelor încapsulate în bile transparente. Înarmați cu lupe prevăzute cu lumină, copiii au cercetat atent fiecare detaliu: aripi, antene, piciorușe, forme ciudate și culori neașteptate. Era liniștea aceea frumoasă a concentrării, întreruptă doar de exclamații:
„Uite ochii!”
„Câte picioare are!”
„Pare adevărat!”
La meștereală, personajul principal a rămas, desigur, păianjenul. Copiii au colorat pânze desenate pe fișe, apoi au transformat tuburi din carton A4 în corpuri de păianjen. Au desenat piciorușe, ochi mari și guri zâmbitoare, iar fiecare creație a avut farmecul ei aparte.
Am avut și un moment dedicat exercițiilor de logopedie. Copilașii din clasa pregătitoare au citit cuvinte cărora, schimbând prima literă, li se schimba sensul. A fost un joc util și vesel, care le-a pus mintea la lucru și le-a adus satisfacția reușitei.
Mirarea și bucuria zilei a fost însă prezența unei fetițe care a venit de la 35 de kilometri depărtare pentru a participa la atelierul nostru. Gestul ei și al familiei sale m-a emoționat profund. S-a bucurat, a lucrat frumos, iar la plecare ne-a spus că va reveni. O așteptăm cu drag.
A fost o zi luminoasă de primăvară în care păianjenul a stat în centrul scenei, iar reflectorul a fost aprins de copii. Ei au pus întrebări, au râs, au creat, au descoperit și au transformat o ființă adesea privită cu teamă într-un personaj fascinant.
La Rainbow Land, timpul petrecut împreună devine experiență, joacă și amintire frumoasă. Vă așteptăm cu drag la atelierele noastre, acolo unde fiecare zi ascunde o nouă lume de descoperit.
