Prima întâlnire din an alături de Buburuze a devenit deja istorie.
O istorie scrisă într-o zi friguroasă de iarnă, cu zăpadă așternută peste tot și cu o atmosferă care părea desprinsă dintr-o carte pentru copii. Grupul nu a fost complet – virozele și răcelile de sezon și-au făcut simțită prezența – dar gândul nostru a mers spre cei absenți, cu urări de sănătate și cu promisiunea că îi așteptăm cu brațele deschise, imediat ce se vor însănătoși.
Ne-am adunat, ca de fiecare dată, în Întâlnirea de dimineață, acel moment mic, dar atât de important. Am numărat câți copii suntem, câte fetițe și câți băieți, am făcut perechi și ne-am bucurat să descoperim că numărul este par – semn că nimeni nu rămâne singur. Apoi am vorbit despre iarnă: cum au întâmpinat-o, dacă au ieșit afară, cum s-au jucat și, mai ales, cum s-au îmbrăcat.
Mănuși, fulare, căciuli, geci, cizme și bocanci au prins viață în cuvintele copiilor. Le-am despărțit în silabe, le-am descoperit sunetele de început, le-am transformat din „una” în „multe”, le-am alintat și le-am așezat frumos în propoziții. Pentru că, pas cu pas, grădinița înseamnă și construirea vocabularului, dar mai ales bucuria de a rosti cuvinte noi.
Apoi a venit povestea.
„O zi de iarnă” ne-a deschis ușa către familia Iepurașilor și către una dintre pățaniile lor, prilej bun pentru a vorbi despre prietenie, dărnicie și înțelegere – așa cum se întâmplă în toate poveștile care se termină bine. Am vorbit despre tricotat, iar copiii au aflat ce înseamnă această îndeletnicire, chiar dacă, din poveștile lor, doar o bunică mai păstrează acest obicei. Poate că e păcat că lucrurile simple se pierd, dar tocmai de aceea e important să le spunem mai departe.
La momentul matematic, copiii au lucrat cu un grafic pornind de la trei oameni de zăpadă. Au numărat căciuli, nasuri, mănuși și steluțe, apoi au transpus informațiile colorând dreptunghiuri. O matematică blândă, jucată, în care cifrele nu sperie, ci provoacă.
N-a lipsit nici momentul dulce – o bombonică savurată cu măsură, prilej de discuție despre echilibru și despre faptul că lucrurile bune nu fac rău atunci când sunt oferite cu grijă. Am cântat „Săniuța fuge, nimeni n-o ajunge”, ne-am mișcat, ne-am dezmorțit și am umplut sala de veselie.
Iar la final, a venit momentul cel mai așteptat: craftul.
Copiii au creat un om de zăpadă: au decupat, au colorat, au lipit, iar fulgii de zăpadă au prins formă cu ajutorul… pastei de dinți. Fiecare copil a primit câte una, iar fascinația a fost completă. Unii nu s-au putut abține să nu guste, alții s-au bucurat de textura ei, iar în clasă s-a răspândit un miros proaspăt și plăcut. A fost spectacol în miniatură, cu ochi mari, luminoși, și cu bucurie sinceră.
Așa a fost prima întâlnire din an cu Buburuzele:
frumoasă, caldă, captivantă și plină de sens.
Mulțumesc Oanei pentru colaborare și pentru sprijin.
Abia aștept săptămâna viitoare să mă întorc – poate cu o grupă mai numeroasă, dar cu siguranță cu aceeași bucurie.
