Chiar dacă decembrie s-a încăpățânat să rămână fără strălucirea ei albă, la grupa Fluturașilor am adus noi zăpada — una imaginară, dar plină de bucurie. Povestea zilei s-a numit Cine mi-a furat zăpada?, scrisă de Alice Heming și Nicola Slater, continuarea peripețiilor veveriței neastâmpărate care vede peste tot hoți de… ceva: întâi frunzele, acum zăpada!
Am citit povestea cu mare drag și am pornit de la ea să vorbim despre iarnă: ce se întâmplă cu apa când frigul își intră în drepturi, cum se transformă ploaia în steluțe de zăpadă și de ce balta de ieri devine azi patinoar.
Copiii au fost fascinați — mai ales când am început să imităm, prin mișcări, cum sari pe o baltă înghețată, cum aluneci, cum te dezechilibrezi… Ne-am zbenguit puțin, dar fără căzături adevărate (doar imitate cu talent!).
Veverița din poveste – mereu pripită și convinsă că toată lumea îi vrea ceva – ajunge să o tragă pe pasăre afară, hotărâtă să o bage în hora bulgărelor. Acolo, între chicote și dialoguri ghidușe, aflăm că zăpada nu a fost furată de nimeni… în afară de soare, marele „topitor” care transformă fulgii în picături zglobii de ploaie. Iar veverița, bineînțeles, încurcă iarași borcanele și dă vina pe o altă veveriță de… zăpadă!
După poveste, am trecut la partea practică — preferata Fluturașilor. Am avut un joc de mișcare, numai bun pentru 3-4 ani: sărituri, țopăit, glezne jucăușe, brațe care se transformau când în aripi, când în coadă de veveriță. Apoi fiecare copil a primit câte un brăduț de răzuit. Ei bine… unii au răzuit brăduțul, alții… tot brăduțul. Dar a fost un moment minunat de concentrare, liniște și creativitate — fiecare cu bețișorul lui, fiecare cu magia lui.
Am cântat, am dansat cu eșarfe colorate care fluturau ca ninsoarea imaginară, și am explorat și un dulce… senzorial, cum ne place nouă. Am discutat, am atins, am mirosit, am povestit – pentru că la Fluturași nu mâncăm pur și simplu, ci învățăm prin toate simțurile.
Așa că, fără niciun fulg afară, am trăit o dimineață plină de iarnă adevărată. Ne-am bucurat, am râs, am descoperit. Și, între noi fie vorba, nici nu ne-a lipsit zăpada – o aveam deja în povești, în jocuri și în inimile copiilor.
Săptămâna viitoare ne bucurăm de ultimele zile de grădiniță din an… apoi vine vacanța, cu toate surprizele ei!
