Cum se apropie începerea școlii descoperi dascăli care nu au ce căuta acolo, alții decât știi

Cum se apropie începerea școlii, cum apar dascălii care nu au ce căuta în procesul de formare și educare a copiilor. Și nu mă refer la nimic altceva decât la faptul că nu au probitatea morală și nici decența de a se mobiliza pentru a se schimba.
Tot aud: ce contează cum e dascălul în afara școlii dacă el se comportă acolo într-un anumit mod?
Păi are, că nu poți să fii același om, dar care să aibă comportamente opuse. Dacă e să fii parolist, păi ești și în interiorul școlii și în afara ei.
Dacă e să fii serios și de încredere, la fel, și în școală și în afara ei.
Dacă tu ești un om pe care nu te poți baza, nu ai cuvânt, ce garanție pot avea părinții și chiar copiii că în acest proces, atât de important cum este educația, tu vei fi serios? Păi, nici unul!
Și aici nu este vorba de faptul că la un moment dat ai renunțat la o anumită colaborare ci că ai pus un om pe drumuri, i-ai mâncat timpul și resursele, l-ai sunat de nu știu câte ori pentru a te asigura că va face ceea ce dorești pentru ca mai apoi, când totul ajunge la ușa ta, tu să te faci că plouă, bașca să nu mai răspunzi la telefon și nici la mesaje pentru a răspunde la o întrebare firească: dacă dorești au ba, fără nici un argument.
Pot educa acest fel de oameni copiii noștri? Și dacă da, cum?
Știu, ne-am obișnuit să tăcem din gură, să-i lăsăm pe alții să vorbească în numele nostru pentru a nu atrage atenția asupra persoanei proprii, să-i fie bine copilului chiar dacă procesul de învățământ, la anumite materii, nu merge nicicum.
Ne-am obișnuit să închidem ochii pentru că de unul singur nu poți modifica nimic, pentru că societatea e strâmbă și pentru că interesele sunt mai presus de orice.
Anul trecut, când am luat atitudine în privința unui dascăl care nu a venit decât la câteva ore un întreg an școlar, am primit tot soiul de explicații, care mai de care mai hilare, precum că nu se poate face nimic așa fiind regulamentul: dacă ești titular, ești intangibil, chiar dacă tu ești un terchea-berchea neserios, prost crescut, cu tupeu și nesimțit. Și spun asta în cunoștință de cauză fără a exagera cu absolut nimic, din contră.
Nu vreau să mai detaliez acest aspect, am făcut-o la momentul respectiv, însă educația de care au parte copiii noștri în multe cazuri lasă foarte tare de dorit.
Nu contest prezența dascălilor cu har, a celor implicați, serioși și de o probitate morală ireproșabilă, trist fiind doar faptul că sunt tot mai puțini și rari, având chiar ei de înfruntat destule greutăți din partea colegilor de breaslă.
Știu, mi s-a spus că sunt nemulțumită că am tendința de a căuta nod în papură, însă eu nu vreau nimic spectaculos, zău!
E de neconceput ca să cer unui dascăl să fie serios și să vină la ore? Nu asta este îndatorirea lui dacă tot este titular pe postul cu pricina?
E de neconceput să cer de la un dascăl empatie și discernământ?
E de neconceput să aștepți de la un dascăl să-și respecte cuvântul dat?
Nu este, dar am fost învățați să privim strâmb, doar după interesul personal. Să închidem ochii și să ne facem că totul este în bună regulă.
Nu vreau nimic spectaculos, îmi doresc doar ca fiecare să se străduiască puțin mai mult în pătrățica proprie, să evolueze și să progreseze pentru că doar așa putem înainta.
Dacă la grămadă nu putem schimba nimic, măcar în propria ogradă să intervenim. Și se va vedea, cu siguranță!
Am meșterit o machetă, un fagure, în care mi-aș dori să pot aduna multe lucruri bune, trainice, care vor conta în viitor. Pentru că indiferent de cum vom proceda, viitorul vine vrem nu vrem iar decontul va fi crunt. Poate prea crunt!